S-a întâmplat în 15 aprilie 1762
S-a intamplat in 15 aprilie 1762: Prin decretul imperial, semnat de imparateasa Maria Tereza (1740-1780), de infiintare a militiei nationale graniceresti iau fiinta Regimentul romanesc de la Nasaud si Regimentul romanesc de la Orlat. Cu infiintarea regimentelor de granita, regimul facea inca un pas inainte in stapanirea tarii. O intarea acum cu forte ridicate []The post S-a intamplat in 15 aprilie 1762 appeared first on Jurnal Spiritual.
S-a intamplat in 15 aprilie 1762 was first posted on aprilie 15, 2020 at 3:43 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 15 aprilie 1762: Prin decretul imperial, semnat de imparateasa Maria Tereza (1740-1780), de infiintare a militiei nationale graniceresti iau fiinta Regimentul romanesc de la Nasaud si Regimentul romanesc de la Orlat. Cu infiintarea regimentelor de granita, regimul facea inca un pas inainte in stapanirea tarii. O intarea acum cu forte ridicate chiar din interior, dar supuse direct puterii centrale si recrutate din masele taranesti. Agitatiile, nemultumirile mai continua inca. Masura lor ne-o da si ritmul emigrarilor peste munti, intr-un intins tabel al emigrarilor in Bucovina din 1778, citim foarte multe nume din satele graniceresti. Cei mai multi emigranti sunt veniti acolo de 13 si 15 ani, adica din rastimpul constituirii regimentelor de granita. Sunt insa multi veniti si dinainte si de dupa aceea. Rezistenta de la inceput insa, treptat, se calmeaza. Prin regim special, prin favoruri, noua armata e atrasa tot mai mult in orbita puterii imperiale, pusa in serviciul ei. Dar, iarasi, noua putere militara n-a putut fi pusa exclusiv in serviciul ei, cum a conceput-o, mai ales in cazul romanilor. Regimentele de granita largeau cercul romanilor liberi, ridicarea lor sociala si avea repercusiunile sale si asupra celor ramasi in afara cercului. Emanciparea lor totala de sub puterea feudala va fi o vesnica ispita pentru iobagul strivit de servitute, un vesnic indemn in lupta lui pentru propria emancipare. La starea lor vor ravni si rasculatii lui Horea. In schimb, pentru nobilime constituiau o noua amenintare; ea se temea sa nu intoarca armele impotriva ei. Mai mult, purtarea armelor, unitatile militare proprii ii ridicau in constiinta de sine, in constiinta propriei puteri. Puterea militara ii ridica la un rol in stat. La cererea Curtii, in octombrie 1761, generalul Buccow prezinta un proiect detaliat. El propunea sa se formeze de-a lungul frontierei Transilvaniei, din Banat pana in Bucovina, trei regimente secuiesti de infanterie si unul de cavalerie, precum si doua regimente romanesti de infanterie si unul de dragoni (cavalerie), regimentele de infanterie trebuind sa aiba cate 3.000 de soldati, cele de cavalerie cate 1.000, in total deci 17.000 de soldati. Trebuia sa se profite de acest prilej si pentru intarirea unirii zdruncinate. Regimentele romanesti sa se formeze, prin urmare, numai din romani liberi, uniti, si intrucat in regiunile de granita nu s-ar gasi in numar suficient de acestia, sa se aduca din alte parti, rascumparandu-i, daca sunt iobagi, de la stapanii lor feudali. Noile unitati militare proiectate aveau sa prezinte avantajul de a fi o putere militara necostisitoare, intretinandu-se singura, cu mijloace proprii. Se ridicau noi forte militare cu mari economii bugetare. Solda ofiterilor si efectivului militar al regimentelor proiectate avea sa fie numai de 170.008 florini pe an, facand o economie de 1.255.694 de florini fata de cat ar fi trebuit sa cheltuiasca statul in plus cu intretinerea unei armate corespunzatoare regulate. Granicerul urma sa fie un soldat platit cu o solda minima si numai cand se afla in serviciu (infanteristul cu 2 florini, cavaleristul cu 4 florini pe luna), un om cu economie proprie, obligat la serviciu militar in schimbul scutirii de alte sarcini publice (afara de darea capului) sau de sarcini iobagesti. Proiectul fu primit si Maria Tereza emise cu data de 15 aprilie 1762 decretul pentru infiintarea militiei nationale granitaresti , incredintandu-i, in calitate de comisar cu depline puteri si de presedinte al guvernului, chiar lui Buccow executarea. Partea de frontiera dinspre Rodna si Bistrita, pana inspre scaunul secuiesc al Gheorghenilor, urma sa fie incredintata unui regiment romanesc de infanterie si altuia de cavalerie. Cele doua regimente trebuiau sa fie formate din satele nasaudene, adica din cele 21 de sate romanesti ale asa-numitului district al Rodnei, plus doua din valea ieului. Inca din primavara anului 1762 aparu aici un colonel imperial care, luand contact cu fruntasii populatiei, facu raport favorabil. Dupa care si aparura apoi ofiterii insarcinati cu recrutarea si organizarea unitatilor. Hotararea cadea tocmai intr-un moment critic. inutul se gasea in lupta cu municipalitatea saseasca a Bistritei, care cauta sa-l iobageasca. Se petrecea si aici ceea ce se petrecea pe Pamantul Craiesc in genere. Hotararea nemultumea si pe bistriteni, dar si pe tarani. Prin aceasta militarizare, bistritenii urmau nu numai sa piarda prestatiile de care taranimea de aici trebuia sa fie scutita, dar imparateasa le cerea chiar sa renunte cu totul la tinutul insusi. aranii, de cealalta parte, inrolati desigur si sub ispita eliberarii promise de dari si de sarcini feudale, dar si sub presiune, sunt nemultumiti si ei. Nu numai pentru ca in gandul lor ar fi dorit mai bine eliberarea de bistriteni, fara militarizare, dar nu primisera inca nici intarirea in libertatile promise in schimbul inrolarii; si nici bistritenii nu renuntasera inca la tinut: ridicau rezerve, continuau cu exercitarea de drepturi feudale, invocau felurite restante. Libertatea promisa apoi aducea si ea cu sine felurite obligatii militare. Le aduse, inainte de toate, ofiteri straini, care nu numai ca impun cu severitate, cu pedepse aspre si neumane o disciplina militara unor oameni nedeprinsi cu ea, dar le si dispretuiesc obiceiurile, credinta. In plus, granicerii trebuie sa fie in mod obligatoriu uniti. Noii graniceri aflara apoi ca sunt datori acum la noi prestatii, pentru nevoi militare, lucrari, carausii, ca ei trebuie sa ridice casele de incartiruire pentru ofiteri, ca ei trebuie sa-si cumpere si uniformele, ca trebuie sa se oblige sub juramant sa serveasca, in caz de razboi, si in afara hotarelor tarii. i nici de impozite nu au fost scutiti. Nemultumirile, agitatiile cresc mereu. Multi iau drumul pribegiei. Autoritatile militare se vazura silite sa ia masuri, sa opreasca intrunirile. Agitatiile isi atinsera culmea la 10 mai 1763, cand generalul Buccow veni, insotit de episcopul unit Petru Pavel Aron si de o numeroasa suita civila si militara, sa le ia juramantul. La Nasaud, unde se lua juramantul dragonilor, ceremonia decurse in liniste. Dar la Salva dupa una din versiuni in timp ce batalioanele de infanterie si companiile de cavalerie stateau insirate in fata generalului, iesi in fata batranul, se zice de peste 100 de ani, Tanase Todoran din Bichigiu, aratand cu indrazneala nemultumirile granicerilor. El ar fi spus: sunt de doi ani graniceri si n-au primit nici pana acum cartea imparatesei ca sunt liberi, au fost scrisi iobagi, dau dare, fac serviciu militar, copiii lor vor trebui sa mearga pana la marginile pamantului sa-si verse sangele, si pentru ce? Ca sa fie robi, sa n-aiba nici un drept? Ii indemna sa arunce armele, sa alunge pe pagani din hotarele lor. Numai atunci vor sluji cand vor vedea cartea imparatesei in care sa fie intarite drepturile lor: Pana atunci nu, odata cu capul . La care cuvinte batalioanele aruncara armele la pamant. Le ridicara apoi, dar pentru a soma pe ofiteri sa paraseasca tinutul regimentului.
Indiferent insa cum s-au petrecut lucrurile, fapt e ca generalul, episcopul si toti ofiterii parasira tinutul mai mult in fuga. Cuprins de manie, primul gand al generalului fu o represiune sangeroasa, un masacru in masa. Se razgandi insa si trimise o comisie de ancheta, in frunte cu generalul Siskowich (Ziskovic), pentru a descoperi pe atatatorii rebeliunii. Dupa sase luni de cercetari, la 12 noiembrie 1763, sentinta comisiei condamna nu mai putin de 19 graniceri la moarte.
Patru fusera executati. Batranul Todoran fu frant cu roata, iar Vasile Dumitru din Mocod, Man Grigore din Zagra si Vasile Oichi din Telciu fura spanzurati. Celorlalti 15 insa li se comuta pedeapsa: sa treaca de zece ori in sus si in jos printre loviturile de vergi a trei sute de soldati . Generalul Siskowich relua apoi lucrarile de organizare a regimentului. Desfiinta regimentul de dragoni, in schimb acum numai pentru cel de infanterie, la cele 23 de sate mai adauga cinci din valea ieului si doua de pe Mures. Dar acum imparateasa emitea, cu data de 16 martie 1764, si patenta in care stabilea nu numai obligatiile, dar si drepturile si privilegiile granicerilor romani declarati liberi .
Va sili apoi si orasul Bistrita sa renunte la orice drept asupra districtului Rodnei. Cel de la Nasaud a fost numit regimentul al doilea romanesc de granita.
Aceasta pentru ca primul a fost numit cel organizat spre frontiera de sud a Transilvaniei.
Rezistenta aici a fost mai mica, mai mult impotriva unirii pe care granicerii trebuiau s-o primeasca. Incredintandu-i-se o parte lunga de frontiera, regimentul I nu avea un teritoriu compact. Pentru constituirea lui s-au luat doua sate din ara Barsei, 13 din ara Oltului, 4 din scaunul Sibiului, 1 din scaunul Orastiei, celelalte din comitatul Hunedoarei. Sediul regimentului a fost stabilit la Orlat, langa Sibiu. Regimentul s-a largit pe urma, caci intr-un conspect din 1773 apar ca apartinand regimentului I de granita romanesc 82 de sate (2 din ara Barsei, 1 din Alba de sus, 40 din Fagaras, 3 din Sibiu, 1 din Orastie, 26 din Hunedoara, 9 din Hateg). Un decret din 13 noiembrie 1766 al Mariei Tereza stabili apoi si statutul de organizare definitiv al celor doua regimente romanesti, statut care se tipari si in romaneste. Mai mare a fost rezistenta la infiintarea regimentelor de granita secuiesti.
Secuii, dupa diploma leopoldina, trebuiau sa ramana scutiti de dare, ei, in baza privilegiilor lor, trebuind sa faca serviciu militar. Pentru noul regim, intemeiat mai ales pe armata proprie, permanenta, ei erau insa o oaste neregulata si nesigura; prefera sa-i puna sa-si rascumpere serviciul militar in bani.
Mai ales dupa experienta facuta in rascoala lui Francisc Rakoczi al II-lea, era incomparabil preferabila aceasta solutie. Ceea ce puteau dori secuii era revenirea la vechile privilegii, la propria lor organizatie militara, sau, daca nu, mai bine mentinerea situatiei de pana aici: plata darii de rascumparare. In aprilie 1762 a inceput si organizarea granicerilor secui. Dupa al doilea proiect al lui Buccow, trebuiau sa se constituie doua regimente de infanterie si unul de cavalerie. Trebuia sa se creeze, prin urmare, un echilibru intre regimentele romanesti si cele secuiesti, pentru a le putea neutraliza puterea, unele...
S-a intamplat in 15 aprilie 1762 was first posted on aprilie 15, 2020 at 3:43 am. 2020 Jurnal Spiritual. Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at ionutalexpanait@gmail.comS-a intamplat in 15 aprilie 1762: Prin decretul imperial, semnat de imparateasa Maria Tereza (1740-1780), de infiintare a militiei nationale graniceresti iau fiinta Regimentul romanesc de la Nasaud si Regimentul romanesc de la Orlat. Cu infiintarea regimentelor de granita, regimul facea inca un pas inainte in stapanirea tarii. O intarea acum cu forte ridicate chiar din interior, dar supuse direct puterii centrale si recrutate din masele taranesti. Agitatiile, nemultumirile mai continua inca. Masura lor ne-o da si ritmul emigrarilor peste munti, intr-un intins tabel al emigrarilor in Bucovina din 1778, citim foarte multe nume din satele graniceresti. Cei mai multi emigranti sunt veniti acolo de 13 si 15 ani, adica din rastimpul constituirii regimentelor de granita. Sunt insa multi veniti si dinainte si de dupa aceea. Rezistenta de la inceput insa, treptat, se calmeaza. Prin regim special, prin favoruri, noua armata e atrasa tot mai mult in orbita puterii imperiale, pusa in serviciul ei. Dar, iarasi, noua putere militara n-a putut fi pusa exclusiv in serviciul ei, cum a conceput-o, mai ales in cazul romanilor. Regimentele de granita largeau cercul romanilor liberi, ridicarea lor sociala si avea repercusiunile sale si asupra celor ramasi in afara cercului. Emanciparea lor totala de sub puterea feudala va fi o vesnica ispita pentru iobagul strivit de servitute, un vesnic indemn in lupta lui pentru propria emancipare. La starea lor vor ravni si rasculatii lui Horea. In schimb, pentru nobilime constituiau o noua amenintare; ea se temea sa nu intoarca armele impotriva ei. Mai mult, purtarea armelor, unitatile militare proprii ii ridicau in constiinta de sine, in constiinta propriei puteri. Puterea militara ii ridica la un rol in stat. La cererea Curtii, in octombrie 1761, generalul Buccow prezinta un proiect detaliat. El propunea sa se formeze de-a lungul frontierei Transilvaniei, din Banat pana in Bucovina, trei regimente secuiesti de infanterie si unul de cavalerie, precum si doua regimente romanesti de infanterie si unul de dragoni (cavalerie), regimentele de infanterie trebuind sa aiba cate 3.000 de soldati, cele de cavalerie cate 1.000, in total deci 17.000 de soldati. Trebuia sa se profite de acest prilej si pentru intarirea unirii zdruncinate. Regimentele romanesti sa se formeze, prin urmare, numai din romani liberi, uniti, si intrucat in regiunile de granita nu s-ar gasi in numar suficient de acestia, sa se aduca din alte parti, rascumparandu-i, daca sunt iobagi, de la stapanii lor feudali. Noile unitati militare proiectate aveau sa prezinte avantajul de a fi o putere militara necostisitoare, intretinandu-se singura, cu mijloace proprii. Se ridicau noi forte militare cu mari economii bugetare. Solda ofiterilor si efectivului militar al regimentelor proiectate avea sa fie numai de 170.008 florini pe an, facand o economie de 1.255.694 de florini fata de cat ar fi trebuit sa cheltuiasca statul in plus cu intretinerea unei armate corespunzatoare regulate. Granicerul urma sa fie un soldat platit cu o solda minima si numai cand se afla in serviciu (infanteristul cu 2 florini, cavaleristul cu 4 florini pe luna), un om cu economie proprie, obligat la serviciu militar in schimbul scutirii de alte sarcini publice (afara de darea capului) sau de sarcini iobagesti. Proiectul fu primit si Maria Tereza emise cu data de 15 aprilie 1762 decretul pentru infiintarea militiei nationale granitaresti , incredintandu-i, in calitate de comisar cu depline puteri si de presedinte al guvernului, chiar lui Buccow executarea. Partea de frontiera dinspre Rodna si Bistrita, pana inspre scaunul secuiesc al Gheorghenilor, urma sa fie incredintata unui regiment romanesc de infanterie si altuia de cavalerie. Cele doua regimente trebuiau sa fie formate din satele nasaudene, adica din cele 21 de sate romanesti ale asa-numitului district al Rodnei, plus doua din valea ieului. Inca din primavara anului 1762 aparu aici un colonel imperial care, luand contact cu fruntasii populatiei, facu raport favorabil. Dupa care si aparura apoi ofiterii insarcinati cu recrutarea si organizarea unitatilor. Hotararea cadea tocmai intr-un moment critic. inutul se gasea in lupta cu municipalitatea saseasca a Bistritei, care cauta sa-l iobageasca. Se petrecea si aici ceea ce se petrecea pe Pamantul Craiesc in genere. Hotararea nemultumea si pe bistriteni, dar si pe tarani. Prin aceasta militarizare, bistritenii urmau nu numai sa piarda prestatiile de care taranimea de aici trebuia sa fie scutita, dar imparateasa le cerea chiar sa renunte cu totul la tinutul insusi. aranii, de cealalta parte, inrolati desigur si sub ispita eliberarii promise de dari si de sarcini feudale, dar si sub presiune, sunt nemultumiti si ei. Nu numai pentru ca in gandul lor ar fi dorit mai bine eliberarea de bistriteni, fara militarizare, dar nu primisera inca nici intarirea in libertatile promise in schimbul inrolarii; si nici bistritenii nu renuntasera inca la tinut: ridicau rezerve, continuau cu exercitarea de drepturi feudale, invocau felurite restante. Libertatea promisa apoi aducea si ea cu sine felurite obligatii militare. Le aduse, inainte de toate, ofiteri straini, care nu numai ca impun cu severitate, cu pedepse aspre si neumane o disciplina militara unor oameni nedeprinsi cu ea, dar le si dispretuiesc obiceiurile, credinta. In plus, granicerii trebuie sa fie in mod obligatoriu uniti. Noii graniceri aflara apoi ca sunt datori acum la noi prestatii, pentru nevoi militare, lucrari, carausii, ca ei trebuie sa ridice casele de incartiruire pentru ofiteri, ca ei trebuie sa-si cumpere si uniformele, ca trebuie sa se oblige sub juramant sa serveasca, in caz de razboi, si in afara hotarelor tarii. i nici de impozite nu au fost scutiti. Nemultumirile, agitatiile cresc mereu. Multi iau drumul pribegiei. Autoritatile militare se vazura silite sa ia masuri, sa opreasca intrunirile. Agitatiile isi atinsera culmea la 10 mai 1763, cand generalul Buccow veni, insotit de episcopul unit Petru Pavel Aron si de o numeroasa suita civila si militara, sa le ia juramantul. La Nasaud, unde se lua juramantul dragonilor, ceremonia decurse in liniste. Dar la Salva dupa una din versiuni in timp ce batalioanele de infanterie si companiile de cavalerie stateau insirate in fata generalului, iesi in fata batranul, se zice de peste 100 de ani, Tanase Todoran din Bichigiu, aratand cu indrazneala nemultumirile granicerilor. El ar fi spus: sunt de doi ani graniceri si n-au primit nici pana acum cartea imparatesei ca sunt liberi, au fost scrisi iobagi, dau dare, fac serviciu militar, copiii lor vor trebui sa mearga pana la marginile pamantului sa-si verse sangele, si pentru ce? Ca sa fie robi, sa n-aiba nici un drept? Ii indemna sa arunce armele, sa alunge pe pagani din hotarele lor. Numai atunci vor sluji cand vor vedea cartea imparatesei in care sa fie intarite drepturile lor: Pana atunci nu, odata cu capul . La care cuvinte batalioanele aruncara armele la pamant. Le ridicara apoi, dar pentru a soma pe ofiteri sa paraseasca tinutul regimentului.
Indiferent insa cum s-au petrecut lucrurile, fapt e ca generalul, episcopul si toti ofiterii parasira tinutul mai mult in fuga. Cuprins de manie, primul gand al generalului fu o represiune sangeroasa, un masacru in masa. Se razgandi insa si trimise o comisie de ancheta, in frunte cu generalul Siskowich (Ziskovic), pentru a descoperi pe atatatorii rebeliunii. Dupa sase luni de cercetari, la 12 noiembrie 1763, sentinta comisiei condamna nu mai putin de 19 graniceri la moarte.
Patru fusera executati. Batranul Todoran fu frant cu roata, iar Vasile Dumitru din Mocod, Man Grigore din Zagra si Vasile Oichi din Telciu fura spanzurati. Celorlalti 15 insa li se comuta pedeapsa: sa treaca de zece ori in sus si in jos printre loviturile de vergi a trei sute de soldati . Generalul Siskowich relua apoi lucrarile de organizare a regimentului. Desfiinta regimentul de dragoni, in schimb acum numai pentru cel de infanterie, la cele 23 de sate mai adauga cinci din valea ieului si doua de pe Mures. Dar acum imparateasa emitea, cu data de 16 martie 1764, si patenta in care stabilea nu numai obligatiile, dar si drepturile si privilegiile granicerilor romani declarati liberi .
Va sili apoi si orasul Bistrita sa renunte la orice drept asupra districtului Rodnei. Cel de la Nasaud a fost numit regimentul al doilea romanesc de granita.
Aceasta pentru ca primul a fost numit cel organizat spre frontiera de sud a Transilvaniei.
Rezistenta aici a fost mai mica, mai mult impotriva unirii pe care granicerii trebuiau s-o primeasca. Incredintandu-i-se o parte lunga de frontiera, regimentul I nu avea un teritoriu compact. Pentru constituirea lui s-au luat doua sate din ara Barsei, 13 din ara Oltului, 4 din scaunul Sibiului, 1 din scaunul Orastiei, celelalte din comitatul Hunedoarei. Sediul regimentului a fost stabilit la Orlat, langa Sibiu. Regimentul s-a largit pe urma, caci intr-un conspect din 1773 apar ca apartinand regimentului I de granita romanesc 82 de sate (2 din ara Barsei, 1 din Alba de sus, 40 din Fagaras, 3 din Sibiu, 1 din Orastie, 26 din Hunedoara, 9 din Hateg). Un decret din 13 noiembrie 1766 al Mariei Tereza stabili apoi si statutul de organizare definitiv al celor doua regimente romanesti, statut care se tipari si in romaneste. Mai mare a fost rezistenta la infiintarea regimentelor de granita secuiesti.
Secuii, dupa diploma leopoldina, trebuiau sa ramana scutiti de dare, ei, in baza privilegiilor lor, trebuind sa faca serviciu militar. Pentru noul regim, intemeiat mai ales pe armata proprie, permanenta, ei erau insa o oaste neregulata si nesigura; prefera sa-i puna sa-si rascumpere serviciul militar in bani.
Mai ales dupa experienta facuta in rascoala lui Francisc Rakoczi al II-lea, era incomparabil preferabila aceasta solutie. Ceea ce puteau dori secuii era revenirea la vechile privilegii, la propria lor organizatie militara, sau, daca nu, mai bine mentinerea situatiei de pana aici: plata darii de rascumparare. In aprilie 1762 a inceput si organizarea granicerilor secui. Dupa al doilea proiect al lui Buccow, trebuiau sa se constituie doua regimente de infanterie si unul de cavalerie. Trebuia sa se creeze, prin urmare, un echilibru intre regimentele romanesti si cele secuiesti, pentru a le putea neutraliza puterea, unele...
