Sfântul Ioan de Kronstadt – La ce folosesc postul şi pocăinţa?
Pentru ce ne straduim sa le facem? Ele ne pot curata de pacate, ne dau liniste sufleteasca, ne pot duce la unirea cu Dumnezeu, la dobandirea constiintei de fii ai lui Dumnezeu, ne dau indraznire inaintea Domnului. Iata deci ca avem de ce sa tinem postul si de ce sa ne spovedim cu inima curata! []Pentru ce ne straduim sa le facem? Ele ne pot curata de pacate, ne dau liniste sufleteasca, ne pot duce la unirea cu Dumnezeu, la dobandirea constiintei de fii ai lui Dumnezeu, ne dau indraznire inaintea Domnului. Iata deci ca avem de ce sa tinem postul si de ce sa ne spovedim cu inima curata! Lucrand acestea, cu buna-credinta, ca pata-vom nepretuita rasplata.
Cati dintre noi nutresc oare sentimentul dra gostei filiale fata de Dumnezeu? Cati dintre noi oare L-ar putea chema pe Dumnezeu, Tata ceresc, zicand-I cu indraznire fara de osanda Tatal nostru! Oare nu se intampla tocmai altminteri: din inimile noastre nu se inalta glas de fii, fiindca sunt inabusite de desertaciunile acestei lumi, nu se pot dezle ga de lucrurile si desfatarile ei? Cerescul Tata nu este oare departe de inimi le noastre? Oare nu s-ar cuveni sa ni-L inchipuim mai degraba pe Dumnezeu ca pe Cel ce ar trebui sa ne pedepseasca, deoarece L-am parasit, ducandu-ne intr-o tara indepartata?Asa ar trebui sa fie, fiindca toti meritam dreapta-I manie si pedeapsa pentru pacatele noastre, dar cu totul minunat este ca El se arata fata de noi indelung-rabdator, ca nu ne taie, ca pe smochinul neroditor. Sa ne grabim cu pocainta si cu lacrimi a-L ruga sa ne fie milostiv. Sa ne re gasim pe noi intine, sa ne privim cu asprime inima si sa-i descoperim necuratia, din pricina multor gunoaie care nu lasa sa intre in ea darul dumneze iesc; sa recunoastem ca suntem morti cu duhul.(Sfantul Ioan Krostadt Viata mea in Hristos)
Cati dintre noi nutresc oare sentimentul dra gostei filiale fata de Dumnezeu? Cati dintre noi oare L-ar putea chema pe Dumnezeu, Tata ceresc, zicand-I cu indraznire fara de osanda Tatal nostru! Oare nu se intampla tocmai altminteri: din inimile noastre nu se inalta glas de fii, fiindca sunt inabusite de desertaciunile acestei lumi, nu se pot dezle ga de lucrurile si desfatarile ei? Cerescul Tata nu este oare departe de inimi le noastre? Oare nu s-ar cuveni sa ni-L inchipuim mai degraba pe Dumnezeu ca pe Cel ce ar trebui sa ne pedepseasca, deoarece L-am parasit, ducandu-ne intr-o tara indepartata?Asa ar trebui sa fie, fiindca toti meritam dreapta-I manie si pedeapsa pentru pacatele noastre, dar cu totul minunat este ca El se arata fata de noi indelung-rabdator, ca nu ne taie, ca pe smochinul neroditor. Sa ne grabim cu pocainta si cu lacrimi a-L ruga sa ne fie milostiv. Sa ne re gasim pe noi intine, sa ne privim cu asprime inima si sa-i descoperim necuratia, din pricina multor gunoaie care nu lasa sa intre in ea darul dumneze iesc; sa recunoastem ca suntem morti cu duhul.(Sfantul Ioan Krostadt Viata mea in Hristos)
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului