O ușă deschisă în cer
Meditatie la Apoc.4, 1 Slava vesnica ie, Marele, Dulcele, Bunul si Scumpul nostru Mantuitor si Domn Iisus Hristos, Care, intr-o zi ca asta, ai deschis usa Cerului si Te-ai coborat pe scara stralucita si dulce a dragostei pana in cel mai de jos lacas din lumea noastra, spre a ne lumina si mantui pe noi! []Meditatie la Apoc.4, 1 Slava vesnica ie, Marele, Dulcele, Bunul si Scumpul nostru Mantuitor si Domn Iisus Hristos, Care, intr-o zi ca asta, ai deschis usa Cerului si Te-ai coborat pe scara stralucita si dulce a dragostei pana in cel mai de jos lacas din lumea noastra, spre a ne lumina si mantui pe noi!In urma Ta, pe aceeasi usa deschisa in Cer, s-au coborat ingerasii din Dimineata Nasterii Tale si lumina lor a stralucit celor mai chinuiti dintre oameni, acelor care n-aveau nici casa si nici somn, pastorilor saraci din campia Betleemului sfant. Lor le-a fost vestita prima data minunea credintei, slava sperantei, triumful iubirii, prin Tine, Dulce Iisus, Drag Iisus, Scump Iisus, Minunat Mantuitor Iisus. i, in urma Ta, pe aceeasi usa deschisa de Tine in Cer, s-au revarsat apoi si se revarsa neincetat spre noi toate nesfarsitele binecuvantari ale Tatalui Ceresc si toate...
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului