Domnul meu va va da un semn: Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste Fiu si vor chema numele lui Emanuel, care se talmaceste: Cu noi este Dumnezeu (Isaia 7,14; Mt 1,23). La implinirea vremii, acum peste 2000 de ani, s-a implint aceasta profetie. Nasterea dupa trup a Domnului nostru Iisus Hristos este []Domnul meu va va da un semn: Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste Fiu si vor chema numele lui Emanuel, care se talmaceste: Cu noi este Dumnezeu (Isaia 7,14; Mt 1,23).

La implinirea vremii, acum peste 2000 de ani, s-a implint aceasta profetie. Nasterea dupa trup a Domnului nostru Iisus Hristos este cea mai graitoare expresie a dragostei lui Dumnezeu pentru oameni si pentru lumea pe care a creat-o. Aceasta creatie nici n-ar fi existat daca ar fi lipsit iubirea lui Dumnezeu, fiind harazita ca loc de intalnire a omului cu El.

Departe de fata Creatorului, in intunericul necunostintei si sub robia pacatului, omenirea era incapabila de a deosebi binele de rau, firescul de nefiresc si pacatul de virtute, nefiind in stare a se mai putea salva prin sine insasi, prin puterile sale. Scrierile prorocilor si ale unor ganditori pagani ne arata ca setea pentru venirea unui Mantuitor Care sa izbaveasca lumea era foarte vie. Despre aceasta marturiseste o rugaciune a profetului Isaia, un adevarat suspin indreptat spre Dumnezeu: Tu, Doamne, esti Tatal nostru, Mantuitorul nostru O, daca ai rupe cerurile si Te-ai cobori (Isaia 63,6-19). Este exprimata in aceasta ruga arzatoare setea dupa dragostea si purtarea de grija a lui Dumnezeu, fara de care omul nu poate sa depaseasca izolarea si intristarea cauzate de pacat. Foarte limpede exprima acest adevar Sf. Simeon Noul Teolog, care scrie: Niciodata, Tu, Doamne, n-ai dispretuit pe nimeni; noi suntem cei ce ne osandim nevrand sa mergem spre Tine . i tot atat de frumos talcuieste Sf. Maxim Marturisitorul iubirea lui Dumnezeu fata de cea mai aleasa dintre fapturile Sale, omul: Dumnezeu a sadit in inima omului dorul de El . Aceasta intalnire dintre iubirea divina si setea omului de lumina cea neinserata a fost infaptuita prin Intruparea Fiului lui Dumnezeu. i astfel, poporul, care statea in intuneric, a vazut lumina mare; si celor care sedeau in umbra mortii, lumina le-a rasarit (Mt 4,16).

Unul Nascut, Fiul lui Dumnezeu, nascut din vesnicie fara maica, S-a nascut in timp din Maica si fara tata pamantesc. Nasterea Lui cea dumnezeiasca este taina nepatrunsa a Sfintei Treimi in vesnicie, iar nasterea cea de pe pamant este taina nepatrunsa a puterii lui Dumnezeu si a dragostei Lui fata de omenire. Astfel, cea mai mare taina de pe pamant corespunde celei mai mari taine din vesnicie. Mantuirea noastra isi are originea nu in vreun om sau fenomen de pe pamant, ci in cele mai inalte si nepatrunse culmi ale lumii dumnezeiesti, nevazute. Atat de mare a fost milostivirea lui Dumnezeu si atat de inalta este demnitatea fiintei umane, incat Insusi Fiul lui Dumnezeu S-a pogorat din a Lui dumnezeiasca vesnicie in timp, S-a pogorat de pe tronul slavei in pestera pastorilor, numai pentru a salva omenirea, numai pentru a-i curati pe oameni de pacat si a-i readuce in Rai.

Aceasta Sarbatoare descopera vocatia, menirea, nadejdea mantuitoare a omului, aceasta este taina Craciunului, a coborarii Fiului lui Dumnezeu la noi: Fiul lui Dumnezeu S-a facut Fiu al omului, pentru ca, la randul sau, omul sa se faca fiu al lui Dumnezeu (Sf. Irineu).

Iar faptul ca noi, romanii, am numit Craciun acest praznic unic, care desparte istoria intre Vechiul Testament si Noul Testament, dar o si unifica, dand sens viitorului ei, ne dezvaluie o luminata intelegere. Cuvantul Craciun , potrivit cercetatorilor, provine din latinescul creation creatie, zidire. Astfel au cugetat si au marturisit...