scrisoarea fratelui Traian Dorz, trimisa unor frati care l-au colindat Slavit sa fie Domnul! Preaiubitii mei frati si surori! Bucuria cereasca din Noaptea Nasterii Mantuitorului nostru preaiubit, ma rog Domnului si Dumnezeului nostru sa v-o daruiasca si sa v-o pastreze pe totdeauna in inimile si in familiile fiecaruia si ale tuturor! Va scriu cu ochii []scrisoarea fratelui Traian Dorz, trimisa unor frati care l-au colindatSlavit sa fie Domnul!Preaiubitii mei frati si surori!Bucuria cereasca din Noaptea Nasterii Mantuitorului nostru preaiubit, ma rog Domnului si Dumnezeului nostru sa v-o daruiasca si sa v-o pastreze pe totdeauna in inimile si in familiile fiecaruia si ale tuturor!Va scriu cu ochii scaldati in lacrimi si cu inima inca plina de marea si sfanta bucurie neasteptata pe care mi-ati facut-o prin osteneala dragostei aratate in seara de Ajun. Bucuria a fost atat de mare pentru ca era atat de neasteptata pentru mine. De aceea va multumesc nespus de mult, in Numele dulcelui nostru Mantuitor Iisus Hristos, Care singurul a putut aduce, la prima Sarbatoare a Nasterii Lui si la fiecare sarbatoare a Nasterii Sale de atunci si pana astazi, pacea si infratirea adevarata si dulce si in noi, si intre noi.

Aceasta a fost si o confirmare a adevarului pe care l-am scris si l-am marturisit toata viata, pentru care am muncit, am luptat si am suferit, dupa cum am zis candva:Zburati, cantari,in departari,spre-a lumii-ntregi popoare,inflacaratipe mii de fratispre-o unica lucrare!Apropiati pentru Hristosspre-o unica-nfratire,caci tot ce-i vesnic si frumossta-n pace si-n iubire.

Noi, toti oamenii, ne-am nascut ca sa traim si sa ne bucuram. Numai Mantuitorul nostru Iisus Hristos, El, Cel scump, El S-a nascut ca sa sufere si sa moara. El, grauntele de grau care a murit pentru ca noi sa avem viata, dupa cum este scris: Daca grauntele nu moare, ramane singur; dar daca moare, aduce multa roada . O, daca Domnul nostru Preaiubit n-ar fi primit sa vina si sa moara pentru noi, El ar fi ramas in cer. Ar fi ramas in slava. Dar ar fi ramas singur. Ar fi ramas fara noi. Iar noi am fi ramas pentru totdeauna fara El. In intuneric, in robie, in moarte si in osanda vesnica in care eram dupa cum este scris: Aduceti-va aminte ca in vremea aceea erati fara Hristos, fara drept de cetatenie in Israel, straini de legamintele fagaduintei, fara nadejde si fara Dumnezeu in lume (Ef 2, 12).

Acum da, noi traim; dar traim numai pentru ca El a primit sa vina, sa moara in locul nostru.

Noi ne bucuram; dar ne bucuram numai pentru ca El a primit sa sufere in locul nostru.

Noi suntem fericiti; dar numai pentru ca El a luat asupra Lui toata nefericirea pacatelor noastre.

Noi suntem imbracati in hainele albe ale mantuirii, dar numai pentru ca El a primit sa stea gol in iesle si gol pe Cruce, pentru ca noua sa nu ni se mai vada niciodata goliciunea pacatelor noastre.

Noi suntem pusi intr-o stare de cinste; dar numai pentru ca El a primit sa fie pus intr-o stare de ocara si de rusine pentru noi.

O, daca Dulcele Iisus n-ar fi primit toate acestea, El, asupra Lui, din dragoste pentru noi, oare unde am fi noi acum? Am fi in iadul si-n osanda vesnica, pe vecii vecilor fara nici o nadejde.

De aceea se cuvine sa nu putem uita niciodata si nici unul dintre noi cat de mult suntem datori fata de Tatal Ceresc, Care ne-a iubit atat de mult, incat pe singurul Sau Fiu L-a dat pentru lumea aceasta, ca oricine va crede in El, primind Jertfa Lui, sa nu moara, ci sa aiba viata vesnica (In 3, 16). i de aceea se cuvine sa nu putem uita niciodata si nici unul dintre noi cat de mult a suferit dulcele nostru Mantuitor Iisus pentru rascumpararea noastra, a fiecaruia si a tuturor, asa cum...