Predică la Soborul Maicii Domnului – Preot Vasile Gordon
Incepem cuvantul consacrat Soborului Maicii Domnului, sarbatoarea zilei a doua a Craciunului, cu aceasta splendida poezie eminesciana, pentru ca descrie in mod admirabil atmosfera si semnificatia acestei frumoase zile: cinstirea Sfintei Fecioare Maria in ambianta placuta a colindelor.
Nu cu multa vreme in urma, ne-a intrebat un credincios daca nu cumva greseste prin faptul ca cele mai multe rugaciuni pe care le rosteste sunt inchinate Maicii Domnului In primele momente, in locul unui raspuns direct i-am amintit ca potrivit randuielilor Bisericii exista o ierarhie liturgica in cult: Dumnezeu in Treime, Caruia se cuvine adorare, Maica Domnului, careia ii acordam supra-venerare (sau supra-cinstire) si sfintii, carora le facem venerare (sau cinstire). Logic, potrivit acestei randuieli, intai trebuie sa ne adresam lui Dumnezeu si apoi Maicii Domnului Dar, peste cateva clipe i-am spus ca nu credem a fi o greseala ca cea mai mare parte a timpului de rugaciune sa-i fie consacrata Maicii Domnului, pentru ca ea niciodata nu este despartita de Iisus Hristos Dumnezeu, Care a binevoit a se face fiu al eiRugandu-ne Maicii Preacurate nu ii cerem altceva decat sa mijloceasca, sa poarte doleantele noastre spre Fiul ei si Dumnezeul nostru. Pe de alta parte, nici Iisus Fiul, nu este niciodata despartit de Tatal si de Duhul Sfant, astfel ca orice rugaciune se indreapta, de fapt, catre Preasfanta Treime.
Nu intamplator s-a randuit ca a doua zi de Craciun sa fie daruita Macii Domnului. Aducand prinosul de adorare pentru Dumnezeiescul Prunc, Biserica n-a uitat-o nici pe cea care L-a primit si L-a purtat in pantece si care, intr-o smerenie desavarsita, L-a nascut intr-o iesle din Betleem. Astfel, ceea ce ne-a invatat Biserica implinim si noi: a doua zi de Craciun, aducand slava lui Dumnezeu, toti credinciosii marturisim recunostinta si fata de Maica Preacurata, in sfanta comuniune, la Sfanta Liturghie. Caci cuvantul...