Pomenirea Sfântului Ştefan
Fapte Apostolilor 6:8-7:5, 47-60 Sunt destui crestini care pun urmatoarele intrebari importante: Cum poate cineva sa fie luptator (combatant), dar in acelasi timp sa nu depaseasca limitele permise? Cum este posibil sa impleteasca indrazneala si combativitatea cu lipsa de rautate? i cum, in doua cuvinte, se va lupta dupa lege , asa incat sa avem si []Fapte Apostolilor 6:8-7:5, 47-60Sunt destui crestini care pun urmatoarele intrebari importante: Cum poate cineva sa fie luptator (combatant), dar in acelasi timp sa nu depaseasca limitele permise? Cum este posibil sa impleteasca indrazneala si combativitatea cu lipsa de rautate? i cum, in doua cuvinte, se va lupta dupa lege , asa incat sa avem si urmari binecuvantate?La aceasta serioasa problematica, vine sa ne dea un raspuns corect pericopa noastra apostolica care este dedicata Intaiului Mucenic tefan, pe care ni-l pune inainte Sfanta noastra Biserica.
Sfantul Evanghelist Luca, scriitorul Faptelor Apostolilor, il caracterizeaza pe tefan drept barbat plin de credinta si de putere , care facea in popor mari si uluitoare minuni. In acelasi timp propovaduia cu ravna si cu elocinta adevarul crestin. Adica propovaduia ca Iisus Hristos este singurul Dumnezeu adevarat, Mantuitorul si Izbavitorul lumii.
Exact aceasta predica, care anula iudaismul pervers, i-a facut pe fanaticii evrei sa-i declare razboi fara mila. Fireste, nu puteau sa-l infrunte cu argumente biblice si logice, ci, ca de obicei, l-au calomniat catre gloata fanatica, dupa care a fost arestat si dus cu forta in sinedriul lor.
Acolo, in momentul in care martorii mincinosi si calomniatorii si-au terminat acuzatiile lor, toti judecatorii s-au intors si au vazut fata lui tefan ca stralucea ca o fata de inger. La intrebarea arhiereului, tefan a inceput sa se apere cu indrazneala si cu un curaj unic!Cu argumente neclintite si imbatabile din Legea mozaica, pe care o cunostea excelent, si prin intreaga sa apologie a demonstrat ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. De asemenea, i-a mustrat fara frica pe iudeii ucigatori de Hristos, deoarece intotdeauna se impotrivesc Duhului Sfant. i precum parintii lor i-au ucis pe profeti, asa acum si ei L-au rastignit pe Domnul slavei, pe Dumnezeul-Om, Domnul Iisus Hristos. Asadar, vedem indrazneala lui tefan si simtim de cate provizii duhovnicesti avem nevoie si noi, ca sa aparam corect adevarul credintei noastre.
Neindoielnic, aceste harisme se dobandesc prin harul lui Dumnezeu, dar si prin ingrijirea noastra. Asa le-a castigat si intaiul mucenic. Dar, este nevoie, fratii mei, si de o alta virtute importanta, care atunci cand lipseste, suntem in primejdie sa ajungem fanatici si intoleranti. i aceasta virtute nu este alta decat nerautatea[1]!Cu adevarat, tefan era un luptator si, desigur, unul mare. Era ravnitor, insa nu fanatic...
Sfantul Evanghelist Luca, scriitorul Faptelor Apostolilor, il caracterizeaza pe tefan drept barbat plin de credinta si de putere , care facea in popor mari si uluitoare minuni. In acelasi timp propovaduia cu ravna si cu elocinta adevarul crestin. Adica propovaduia ca Iisus Hristos este singurul Dumnezeu adevarat, Mantuitorul si Izbavitorul lumii.
Exact aceasta predica, care anula iudaismul pervers, i-a facut pe fanaticii evrei sa-i declare razboi fara mila. Fireste, nu puteau sa-l infrunte cu argumente biblice si logice, ci, ca de obicei, l-au calomniat catre gloata fanatica, dupa care a fost arestat si dus cu forta in sinedriul lor.
Acolo, in momentul in care martorii mincinosi si calomniatorii si-au terminat acuzatiile lor, toti judecatorii s-au intors si au vazut fata lui tefan ca stralucea ca o fata de inger. La intrebarea arhiereului, tefan a inceput sa se apere cu indrazneala si cu un curaj unic!Cu argumente neclintite si imbatabile din Legea mozaica, pe care o cunostea excelent, si prin intreaga sa apologie a demonstrat ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. De asemenea, i-a mustrat fara frica pe iudeii ucigatori de Hristos, deoarece intotdeauna se impotrivesc Duhului Sfant. i precum parintii lor i-au ucis pe profeti, asa acum si ei L-au rastignit pe Domnul slavei, pe Dumnezeul-Om, Domnul Iisus Hristos. Asadar, vedem indrazneala lui tefan si simtim de cate provizii duhovnicesti avem nevoie si noi, ca sa aparam corect adevarul credintei noastre.
Neindoielnic, aceste harisme se dobandesc prin harul lui Dumnezeu, dar si prin ingrijirea noastra. Asa le-a castigat si intaiul mucenic. Dar, este nevoie, fratii mei, si de o alta virtute importanta, care atunci cand lipseste, suntem in primejdie sa ajungem fanatici si intoleranti. i aceasta virtute nu este alta decat nerautatea[1]!Cu adevarat, tefan era un luptator si, desigur, unul mare. Era ravnitor, insa nu fanatic...
