APELE ADÂNCI SE LIMPEZESC GREU – Anul Nou 1922
Bolovanul razboiului se lasase la fund, dar apele starilor agitate de el se framantau inca. Ura starnita intre oameni si popoare de inclestarea grozava si indelungata clocotea inca intre neamuri, iar la granitele noi dintre tari nu era pace. Cei iesiti infranti din razboi se agitau si in afara si inauntru, neputandu-se impaca cu paguba []Bolovanul razboiului se lasase la fund, dar apele starilor agitate de el se framantau inca. Ura starnita intre oameni si popoare de inclestarea grozava si indelungata clocotea inca intre neamuri, iar la granitele noi dintre tari nu era pace. Cei iesiti infranti din razboi se agitau si in afara si inauntru, neputandu-se impaca cu paguba lor de teritorii, cu trufia lor ingenuncheata. Cautau prin orice mijloace, cat inca starile erau proaspete, sa-si mai cucereasca macar ceva din ceea ce pierdusera.
La granitele cele noi si largi ale tarii noastre se agitau mari primejdii, atat din apus, cat si din miazazi si rasarit.
Limbile fiind impartite si invrajbite, tot asa erau si religiile lor. Ura nationala alimenta ura religioasa, apoi ura sociala. i tot ceea ce se nastea din aceste uri era numai otrava, si sfasiere, si moarte.
In tara noastra noua si mare, nici nu apucasera sa se linisteasca chiuiturile de bucurie ale intregirii, cand se si vazura norii amenintarilor din afara si noroiul ticalosirii dinlauntru.
Vrajmasii lucrau cu repeziciune si cu putere, atat prin amenintarile directe si inarmate de langa hotarele tarii, cat si prin toate mijloacele invrajbirii si decaderii din mijlocul ei.
Lucrurile se inrautateau cu o asa repeziciune, incat era nevoie sa se lucreze cu cea mai mare graba si cu cea mai puternica hotarare, spre a fi salvat ceea ce se cucerise cu atatea jertfe si in atatea secole.
Oamenii constienti vedeau ca nu mai putea fi amanat nimic. Ca trebuia imediat sa se intreprinda tot ce se putea face pentru salvarea lucrurilor.
In framantarile capetelor cu raspundere s-au propus atunci multe solutii. Pentru alegerea celor mai bune dintre ele s-au tinut multe consfatuiri. i s-au cules multe pareri.
Pe plan religios, la Mitropolia Sibiului, era o destul de mare animatie. In cadrul datoriilor care ii reveneau, se cautau mijloacele cele mai potrivite si mai promitatoare.
Intr-una din consfatuirile organizate pentru acest scop, printre masurile practice care trebuiau luate fara intarziere, era si infiintarea unei gazete religioase pentru popor. Rolul acestei gazete saptamanale era sa duca lumina si unire in lumea intunecata si invrajbita. Mai ales in lumea taranimii si a muncitorimii, roasa de boli si de saracie si invrajbita de politicieni, de alcool, de procese si de dezbinari religioase.
Gazeta aceasta va fi un lucrator puternic pentru indrumarea si luminarea satelor noastre, pentru sudarea sufletelor romanesti in fata primejdiei straine, pentru starpirea relelor care nimicesc sanatatea societatii si pentru inviorarea vietii religioase, singura care poate duce la salvare. Printre cei vreo zece participanti la aceasta consfatuire, ca unul dintre cei mai tineri si mai din urma, a fost chemat si Parintele Iosif, noul duhovnic de la Teologie.
A vorbit mitropolitul Nicolae cu elan si cu ingrijorare, infatisand din nou toata starea de lucruri care facea grabnica si necesara aparitia unei astfel de gazete. Redactia va fi in chiar cladirea Consistoriului Mitropolitan, iar administratia va fi supusa acestui Consistoriu. Va fi tiparita in Tipografia Arhidiecezana, care, in felul acesta, va fi ajutata si ea, intrucat are mereu de luptat cu greutati si deficite.
La incheierea vorbirii sale, mitropolitul a facut un apel la toti cei prezenti, ca la unii care erau printre cei mai buni scriitori bisericesti, sa alcatuiasca un comitet de redactie si sa faca propuneri pentru cel mai in masura dintre ei, care si-ar putea lua raspunderea redactarii si aparitiei acestei gazete noi, in cele mai bune conditii si cu cel mai bun continut.
A urmat o lunga discutie, in care toti cei de fata si-au dat parerea asupra unora sau altora din problemele aparitiei foii.
S-a convenit asupra denumirii: gazeta va purta titlul de Lumina Satelor .
S-a convenit asupra rolului si importantei membrilor din comitetul de redactie, precum si a obligatiilor pe care trebuie sa si le asume fiecare dintre ei, de a contribui saptamanal la fiecare numar cu material cat mai nou, mai felurit si mai bun. Pentru ca gazeta...
La granitele cele noi si largi ale tarii noastre se agitau mari primejdii, atat din apus, cat si din miazazi si rasarit.
Limbile fiind impartite si invrajbite, tot asa erau si religiile lor. Ura nationala alimenta ura religioasa, apoi ura sociala. i tot ceea ce se nastea din aceste uri era numai otrava, si sfasiere, si moarte.
In tara noastra noua si mare, nici nu apucasera sa se linisteasca chiuiturile de bucurie ale intregirii, cand se si vazura norii amenintarilor din afara si noroiul ticalosirii dinlauntru.
Vrajmasii lucrau cu repeziciune si cu putere, atat prin amenintarile directe si inarmate de langa hotarele tarii, cat si prin toate mijloacele invrajbirii si decaderii din mijlocul ei.
Lucrurile se inrautateau cu o asa repeziciune, incat era nevoie sa se lucreze cu cea mai mare graba si cu cea mai puternica hotarare, spre a fi salvat ceea ce se cucerise cu atatea jertfe si in atatea secole.
Oamenii constienti vedeau ca nu mai putea fi amanat nimic. Ca trebuia imediat sa se intreprinda tot ce se putea face pentru salvarea lucrurilor.
In framantarile capetelor cu raspundere s-au propus atunci multe solutii. Pentru alegerea celor mai bune dintre ele s-au tinut multe consfatuiri. i s-au cules multe pareri.
Pe plan religios, la Mitropolia Sibiului, era o destul de mare animatie. In cadrul datoriilor care ii reveneau, se cautau mijloacele cele mai potrivite si mai promitatoare.
Intr-una din consfatuirile organizate pentru acest scop, printre masurile practice care trebuiau luate fara intarziere, era si infiintarea unei gazete religioase pentru popor. Rolul acestei gazete saptamanale era sa duca lumina si unire in lumea intunecata si invrajbita. Mai ales in lumea taranimii si a muncitorimii, roasa de boli si de saracie si invrajbita de politicieni, de alcool, de procese si de dezbinari religioase.
Gazeta aceasta va fi un lucrator puternic pentru indrumarea si luminarea satelor noastre, pentru sudarea sufletelor romanesti in fata primejdiei straine, pentru starpirea relelor care nimicesc sanatatea societatii si pentru inviorarea vietii religioase, singura care poate duce la salvare. Printre cei vreo zece participanti la aceasta consfatuire, ca unul dintre cei mai tineri si mai din urma, a fost chemat si Parintele Iosif, noul duhovnic de la Teologie.
A vorbit mitropolitul Nicolae cu elan si cu ingrijorare, infatisand din nou toata starea de lucruri care facea grabnica si necesara aparitia unei astfel de gazete. Redactia va fi in chiar cladirea Consistoriului Mitropolitan, iar administratia va fi supusa acestui Consistoriu. Va fi tiparita in Tipografia Arhidiecezana, care, in felul acesta, va fi ajutata si ea, intrucat are mereu de luptat cu greutati si deficite.
La incheierea vorbirii sale, mitropolitul a facut un apel la toti cei prezenti, ca la unii care erau printre cei mai buni scriitori bisericesti, sa alcatuiasca un comitet de redactie si sa faca propuneri pentru cel mai in masura dintre ei, care si-ar putea lua raspunderea redactarii si aparitiei acestei gazete noi, in cele mai bune conditii si cu cel mai bun continut.
A urmat o lunga discutie, in care toti cei de fata si-au dat parerea asupra unora sau altora din problemele aparitiei foii.
S-a convenit asupra denumirii: gazeta va purta titlul de Lumina Satelor .
S-a convenit asupra rolului si importantei membrilor din comitetul de redactie, precum si a obligatiilor pe care trebuie sa si le asume fiecare dintre ei, de a contribui saptamanal la fiecare numar cu material cat mai nou, mai felurit si mai bun. Pentru ca gazeta...
