Era in timpul cand lamuririle cautau sa-mi ia viata si zestrea morala. Ma gandeam in mine: Doamne, ce se va alege de mine si de truda mea? Sunt bolnav si s-ar putea intampla sa inchid pentru totdeauna ochii, zdrobit de mahnire. Iar a grai si a ma apara nu pot, fiind oprit cu forta publica. []Era in timpul cand lamuririle cautau sa-mi ia viata si zestrea morala. Ma gandeam in mine: Doamne, ce se va alege de mine si de truda mea? Sunt bolnav si s-ar putea intampla sa inchid pentru totdeauna ochii, zdrobit de mahnire. Iar a grai si a ma apara nu pot, fiind oprit cu forta publica.

Imi venea sa-mi strang in brate cartile, sa le sarut, sa strig: dragele mele carti si talcuiri pentru voi am muncit pentru voi am trait pentru voi mi-am pierdut sanata tea si acum va trebui sa va las orfane, izbite de atacuri, batjocorite tot ce am cladit eu cu voi in sufletele cititorilor se va indoi, se va clatina, se va zdruncinaEra seara din 25 spre 26 ianuarie si am pus mana pe Biblie si pe Psaltire, sa ma mangai cu Cuvantul lui Dumnezeu. Dar orice mangaiere parea zadarnica. Era pentru prima data in viata mea cand nu ma mai puteam mangaia cu Cuvantul lui Dumnezeu. Parca imi trebuia ceva mai mult decat atat. Am adormit plangand, cu perina uda de lacrimi.

Noaptea mi s-a aratat, in somn, un chip luminos. L-am cunoscut indata. Era Chipul Preascumpului meu Mantuitor. Dar n-a tinut decat o clipa si a disparut. Insa aceasta clipa a lasat ceva ce va ramane pentru totdeauna in sufletul meu. N-as putea insa sa spun in cuvinte ce anume. Am simtit in acea clipa numai ceva care m-a facut sa zic indata: Asta-i ce-mi trebuia i sufletul meu indata s-a umplut cu...