Dacă n-ar fi trimis Dumnezeu în vremile noastre un Iosif… un Marini… o aşa Lucrare…
Ne-am adus aminte de vaduva din Sarepta Sidonului la care a fost trimis Ilie atunci cand a fost foametea aceea mare si nu mai avea nimeni ce sa manance, cand toti mureau de foame. i Dumnezeu inchisese cerul, iar Ilie spunea: Doamne, nu le mai da, ca degeaba le dai, ca nu Te cunosc. Lasa-i []Ne-am adus aminte de vaduva din Sarepta Sidonului la care a fost trimis Ilie atunci cand a fost foametea aceea mare si nu mai avea nimeni ce sa manance, cand toti mureau de foame. i Dumnezeu inchisese cerul, iar Ilie spunea: Doamne, nu le mai da, ca degeaba le dai, ca nu Te cunosc. Lasa-i fara ploaie pana cand Te vor cunoaste ca Tu esti .
In acele vremuri grele, Ilie a fost trimis la vaduva din Sarepta Sidonului. Vaduva din Sarepta avea un singur copil Nu stim de ce pe unde-i ata mai subtire, tot pe acolo se rupe De ce oare e asa? Vaduva era si ea credincioasa. Multe vaduve au mai fost pe acolo spune chiar Domnul Iisus dar n-a fost trimis Ilie decat numai la ea, la una singura, nu la cele multe. Cum multe nunti au fost si in vremea aceea, dar numai la una a fost Domnul Iisus. Cum si in Avram Iancu au fost multe nunti, si numai la nunta aceasta a venit si El cum n-a fost la altele inca.
Acolo la vaduva din Sarepta Sidonului a fost trimis Fiul lui Dumnezeu. Vaduva sarmana mai avea un pumn de faina. Nu mai avea alta faina. Murisera multi de foame si se pregatea sa moara si ea. Barbatul ei murise de mult. Iar ea, in haina ei de vaduvie si zdrobita de durere, cu copilasul drag care ii mai ramasese, cu credinta scumpa in Dumnezeul cel viu, a ramas credincioasa.
Fratii mei si surorile mele iubite, ramaneti credinciosi si cand va veni ceva sa va innegreasca viata si viitorul sau sa va rapeasca fiinte scumpe si dragi. Dumnezeul vostru e viu si va va veni in ajutor la timpul potrivit.
Vine Ilie si ii spune: Sora draga, mi-e foame. Fa-mi, te rog, o turta. Omule al lui Dumnezeu, n-am decat un pumn de faina Mai pot sa fac o turta pentru mine si pentru fiul meu. O mancam si murim Nu, scumpa sora, cum sa muriti? Voi aveti un Dumnezeu viu. Eu sunt slujitorul Lui. El m-a trimis la voi. Fa turta si crede ca nu se va imputina untdelemnul din ulciorul tau si nici faina din oala taEa a facut turta asa, dar spunea cineva ca nu era apa, ca secasera si izvoarele, si paraul Chedron, la care fusese Ilie mai inainte. Secase si nu mai avea apa.
Poate ca va fi venit ispititorul la el si va fi spus: Vezi ce ai facut, Ilie? Vezi rugaciunea ta, ca tu te-ai rugat sa nu ploua si au pierit atatia oameni Tu vei raspunde in fata lui Dumnezeu pentru cei care au murit Acuma mori si tu. Vei muri de sete, ca tu te-ai rugat asa Dar Ilie a crezut! L-a crezut puternic pe Dumnezeul lui si nu s-a dat inapoi in fata ispititorului. El a crezut. Binecuvantata sa fii tu, credinta, care in incercarile cele mari nu te dai inapoi din fata ispitei.
Vaduva din Sarepta a facut din pumnul de faina turta. i, fiindca nici nu era apa, spunea cineva ca ea n-a avut nevoie nici de apa. Aluatul de paine l-a framantat cu lacrimile ei. A copt doua turte. Una a dus-o lui Ilie si una a dat-o fiului ei Ei nu i-a mai ramas nimic. Ea a ramas flamanda, asa cum stiu sa faca numai mamele adevarate. Asa cum stiu sa faca numai parintii.
Asa cum au facut parintii nostri. Asa cum mai fac si astazi unii dintre ei, a caror rugaciune o simtim, ale caror sfaturi cu lacrimi nu le vom uita niciodata.
I-a spus fiul ei: Mama mea, niciodata in viata mea n-am mancat asa ceva, asa de dulce, asa bun Mama aceasta si-a intors capul in alta parte, si-a sters lacrimile, nu i-a spus nimic, pentru ca aceasta turta a fost inmuiata cu lacrimile ei.
Fratii mei dragi, surioare mame, invatati si de la nunta aceasta ceva, ca Dumnezeu a fost aici, Hristos a fost aici.
Nu va suparati, scumpii nostri miri, ca in ziua fericirii voastre, in ziua nuntii voastre noi privim si la voi cu drag, dar mai mult privim cu scum patate la Iisus cel Rastignit pentru Care am venit in locul acesta, pentru ca am auzit ca voi Il chemati pe El.
Surori iubite si frati dragi! De cate ori v-ati dus voi in locuri iubite sa-L auziti pe Iisus si de cate ori v-ati intors cu inimile zdrobite de durere, caci au vorbit multi, dar n-a vorbit El Unde esti, Doamne Iisuse? Oare unde Te-ai dus, de nu ne mai vorbesti Tu? De ce nu ne mai canti Tu ca si altadata? De ce nu ne mai vorbesti Tu ca si altadata?De aceea am venit pana aici si noi, pentru ca am crezut ca la aceasta nunta va veni El. i a venit. i de aceea privirile noastre se indreapta intai spre El si-I dam cinste Lui, si-L iubim pe El, si vrem sa-L ascultam pe El. i in al doilea rand, pentru El si prin El, multumim si pentru bucuriile acestea scumpe pe care ni le da. Am vrea, mame scumpe, am vrea, tati scumpi, si de la nunta aceasta sa mergem si noi cu inca o invatatura, sa o punem la inimile noastre.
Lacrimile! Puneti lacrimile in lucru! Faceti-i pe ai vostri sa simta gustul dulce care nu se poate simti nicaieri in lumea aceasta ca si lacrimile mamei, ca si duiosia inimii parintesti, ca sa fie copiii nostri ascultatori, chiar si cei care nu sunt ascultatori.
Ne bucuram pentru cei carora li se potriveste acest verset, pe care-l spune Sfantul Pavel la Filipeni: Preaiubitilor, voi ati fost totdeauna ascultatori In fata acestui verset, nu stiu cum putem sa stam unii dintre noi care nu am fost chiar totdeauna ascultatori. Noi, cei care am fost si neascultatori cateodata.
Cand Iisus ne-a trimis, poate nu ne-am dus chiar atunci, ci am amanat pana mai tarziu. Ne-am dus cu intarziereCand rugaciunea ne asteptaCand dragostea si mila ne asteptauCand bolnavii ne asteptauCand Lucrarea ne astepta Cand fratii ne asteptauNoi poate nu totdeauna am fost ascultatori. i, cand citim versetul acesta, in loc sa zambim, la unii poate ni se umple inimile de durere si ochii de lacrimi: Doamne, eu n-am fost totdeauna ascultator Ajuta-ma macar ce mi-a mai ramas, macar de acum sa fiu ascultator! . Pentru ca noi, fiind ascultatori de Dumnezeu, ca parinti, sa putem apoi sa avem increderea cea scumpa si sfanta ca, dupa ce i-am sfatuit cu lacrimi pe dragii nostri, vor fi si ei ascultatori.
Zdrobiti capul sarpelui s-a spus aici. Zdrobiti capul sarpelui neascultarii Fiti ascultatori, iubitilor! Pacatul a venit din neascultare la primii oameni. arpele de atunci vine si astazi. Vine chiar prin case, vine chiar prin familii, sa muste neascultarea, pentru ca, ascultarea fiind muscata, sa inceapa sa se imbolnaveasca si, cu incetul, sa moara i atunci plang parintii, plang fratiiNeascultarea O, ea este mai vinovata decat vrajitoria si decat inchinarea la idoli.
Ascultarea insa este jertfa cea mai scumpa pe care trebuie sa o aduca un suflet, pe care trebuie sa o dea un suflet.
Multumim lui Dumnezeu pentru cei ascultatori. Sa binecuvanteze Dumnezeu ascultarea lor. Sa binecuvanteze Dumnezeu ascultarea voastra, frati tineri.
Mi-aduc aminte ca eram tanar ca voi alaltaieri imi pare cand eram la o masa cu fratele Marini, unul dintre apostolii vremurilor noastre, urmasul Parintelui Iosif, care a stat cu el, s-a rugat cu el, a plans cu el, a patimit cu el. Am dorit asa de mult sa-l vad odata cu ochii pe acest om mare, trimis al lui Dumnezeu. i Dumnezeu mi-a dat mai mult, caci am stat cu el la masa zile si nopti intregi.
Intre lucrurile pe care nu le pot uita este si acela cand mi-a spus: Frate Petre, pe noi Domnul Iisus ne-a pus in Lucrarea aceasta a Oastei Sale pentru ca El aici a avut nevoie de noi. Noi aici trebuie sa muncim, noi aici trebuie sa lucram .
Asa de mult mi s-au intiparit cuvintele acestea in suflet, ca nu am putut sa le uit niciodata. O, frate Marini, odihneste-te in pace, caci tu ti-ai facut slujba ta frumoasa si binecuvantata, tu ai stiut, in timpul celor trei ani ai tai, sa ne sfatuiesti cu lacrimi pe fiecare dintre noi.
Daca n-ar fi fost Pavel atunci la Milet si EfesDaca n-ar fi trimis Dumnezeu in vremile noastre un Iosif un Marini o asa Lucrare noi nu am fi in clipele acestea aici, nu am fi putut sa ne privim fetele si sa ne intoarcem asa de fericiti cum s-a mai amintit. Caci chiar de nu s-ar fi spus nici un cuvant, numai pentru ca ne-am vazut fetele, ne ducem acasa asa de fericiti, asa de bucurosi! Fratii nostri merg ascultatori, merg inainte si privirea noastra, si privirea fratiilor voastre este ca un legamant innoit, este ca o juruinta: Fratilor, noi mergem! Noi mergem...
In acele vremuri grele, Ilie a fost trimis la vaduva din Sarepta Sidonului. Vaduva din Sarepta avea un singur copil Nu stim de ce pe unde-i ata mai subtire, tot pe acolo se rupe De ce oare e asa? Vaduva era si ea credincioasa. Multe vaduve au mai fost pe acolo spune chiar Domnul Iisus dar n-a fost trimis Ilie decat numai la ea, la una singura, nu la cele multe. Cum multe nunti au fost si in vremea aceea, dar numai la una a fost Domnul Iisus. Cum si in Avram Iancu au fost multe nunti, si numai la nunta aceasta a venit si El cum n-a fost la altele inca.
Acolo la vaduva din Sarepta Sidonului a fost trimis Fiul lui Dumnezeu. Vaduva sarmana mai avea un pumn de faina. Nu mai avea alta faina. Murisera multi de foame si se pregatea sa moara si ea. Barbatul ei murise de mult. Iar ea, in haina ei de vaduvie si zdrobita de durere, cu copilasul drag care ii mai ramasese, cu credinta scumpa in Dumnezeul cel viu, a ramas credincioasa.
Fratii mei si surorile mele iubite, ramaneti credinciosi si cand va veni ceva sa va innegreasca viata si viitorul sau sa va rapeasca fiinte scumpe si dragi. Dumnezeul vostru e viu si va va veni in ajutor la timpul potrivit.
Vine Ilie si ii spune: Sora draga, mi-e foame. Fa-mi, te rog, o turta. Omule al lui Dumnezeu, n-am decat un pumn de faina Mai pot sa fac o turta pentru mine si pentru fiul meu. O mancam si murim Nu, scumpa sora, cum sa muriti? Voi aveti un Dumnezeu viu. Eu sunt slujitorul Lui. El m-a trimis la voi. Fa turta si crede ca nu se va imputina untdelemnul din ulciorul tau si nici faina din oala taEa a facut turta asa, dar spunea cineva ca nu era apa, ca secasera si izvoarele, si paraul Chedron, la care fusese Ilie mai inainte. Secase si nu mai avea apa.
Poate ca va fi venit ispititorul la el si va fi spus: Vezi ce ai facut, Ilie? Vezi rugaciunea ta, ca tu te-ai rugat sa nu ploua si au pierit atatia oameni Tu vei raspunde in fata lui Dumnezeu pentru cei care au murit Acuma mori si tu. Vei muri de sete, ca tu te-ai rugat asa Dar Ilie a crezut! L-a crezut puternic pe Dumnezeul lui si nu s-a dat inapoi in fata ispititorului. El a crezut. Binecuvantata sa fii tu, credinta, care in incercarile cele mari nu te dai inapoi din fata ispitei.
Vaduva din Sarepta a facut din pumnul de faina turta. i, fiindca nici nu era apa, spunea cineva ca ea n-a avut nevoie nici de apa. Aluatul de paine l-a framantat cu lacrimile ei. A copt doua turte. Una a dus-o lui Ilie si una a dat-o fiului ei Ei nu i-a mai ramas nimic. Ea a ramas flamanda, asa cum stiu sa faca numai mamele adevarate. Asa cum stiu sa faca numai parintii.
Asa cum au facut parintii nostri. Asa cum mai fac si astazi unii dintre ei, a caror rugaciune o simtim, ale caror sfaturi cu lacrimi nu le vom uita niciodata.
I-a spus fiul ei: Mama mea, niciodata in viata mea n-am mancat asa ceva, asa de dulce, asa bun Mama aceasta si-a intors capul in alta parte, si-a sters lacrimile, nu i-a spus nimic, pentru ca aceasta turta a fost inmuiata cu lacrimile ei.
Fratii mei dragi, surioare mame, invatati si de la nunta aceasta ceva, ca Dumnezeu a fost aici, Hristos a fost aici.
Nu va suparati, scumpii nostri miri, ca in ziua fericirii voastre, in ziua nuntii voastre noi privim si la voi cu drag, dar mai mult privim cu scum patate la Iisus cel Rastignit pentru Care am venit in locul acesta, pentru ca am auzit ca voi Il chemati pe El.
Surori iubite si frati dragi! De cate ori v-ati dus voi in locuri iubite sa-L auziti pe Iisus si de cate ori v-ati intors cu inimile zdrobite de durere, caci au vorbit multi, dar n-a vorbit El Unde esti, Doamne Iisuse? Oare unde Te-ai dus, de nu ne mai vorbesti Tu? De ce nu ne mai canti Tu ca si altadata? De ce nu ne mai vorbesti Tu ca si altadata?De aceea am venit pana aici si noi, pentru ca am crezut ca la aceasta nunta va veni El. i a venit. i de aceea privirile noastre se indreapta intai spre El si-I dam cinste Lui, si-L iubim pe El, si vrem sa-L ascultam pe El. i in al doilea rand, pentru El si prin El, multumim si pentru bucuriile acestea scumpe pe care ni le da. Am vrea, mame scumpe, am vrea, tati scumpi, si de la nunta aceasta sa mergem si noi cu inca o invatatura, sa o punem la inimile noastre.
Lacrimile! Puneti lacrimile in lucru! Faceti-i pe ai vostri sa simta gustul dulce care nu se poate simti nicaieri in lumea aceasta ca si lacrimile mamei, ca si duiosia inimii parintesti, ca sa fie copiii nostri ascultatori, chiar si cei care nu sunt ascultatori.
Ne bucuram pentru cei carora li se potriveste acest verset, pe care-l spune Sfantul Pavel la Filipeni: Preaiubitilor, voi ati fost totdeauna ascultatori In fata acestui verset, nu stiu cum putem sa stam unii dintre noi care nu am fost chiar totdeauna ascultatori. Noi, cei care am fost si neascultatori cateodata.
Cand Iisus ne-a trimis, poate nu ne-am dus chiar atunci, ci am amanat pana mai tarziu. Ne-am dus cu intarziereCand rugaciunea ne asteptaCand dragostea si mila ne asteptauCand bolnavii ne asteptauCand Lucrarea ne astepta Cand fratii ne asteptauNoi poate nu totdeauna am fost ascultatori. i, cand citim versetul acesta, in loc sa zambim, la unii poate ni se umple inimile de durere si ochii de lacrimi: Doamne, eu n-am fost totdeauna ascultator Ajuta-ma macar ce mi-a mai ramas, macar de acum sa fiu ascultator! . Pentru ca noi, fiind ascultatori de Dumnezeu, ca parinti, sa putem apoi sa avem increderea cea scumpa si sfanta ca, dupa ce i-am sfatuit cu lacrimi pe dragii nostri, vor fi si ei ascultatori.
Zdrobiti capul sarpelui s-a spus aici. Zdrobiti capul sarpelui neascultarii Fiti ascultatori, iubitilor! Pacatul a venit din neascultare la primii oameni. arpele de atunci vine si astazi. Vine chiar prin case, vine chiar prin familii, sa muste neascultarea, pentru ca, ascultarea fiind muscata, sa inceapa sa se imbolnaveasca si, cu incetul, sa moara i atunci plang parintii, plang fratiiNeascultarea O, ea este mai vinovata decat vrajitoria si decat inchinarea la idoli.
Ascultarea insa este jertfa cea mai scumpa pe care trebuie sa o aduca un suflet, pe care trebuie sa o dea un suflet.
Multumim lui Dumnezeu pentru cei ascultatori. Sa binecuvanteze Dumnezeu ascultarea lor. Sa binecuvanteze Dumnezeu ascultarea voastra, frati tineri.
Mi-aduc aminte ca eram tanar ca voi alaltaieri imi pare cand eram la o masa cu fratele Marini, unul dintre apostolii vremurilor noastre, urmasul Parintelui Iosif, care a stat cu el, s-a rugat cu el, a plans cu el, a patimit cu el. Am dorit asa de mult sa-l vad odata cu ochii pe acest om mare, trimis al lui Dumnezeu. i Dumnezeu mi-a dat mai mult, caci am stat cu el la masa zile si nopti intregi.
Intre lucrurile pe care nu le pot uita este si acela cand mi-a spus: Frate Petre, pe noi Domnul Iisus ne-a pus in Lucrarea aceasta a Oastei Sale pentru ca El aici a avut nevoie de noi. Noi aici trebuie sa muncim, noi aici trebuie sa lucram .
Asa de mult mi s-au intiparit cuvintele acestea in suflet, ca nu am putut sa le uit niciodata. O, frate Marini, odihneste-te in pace, caci tu ti-ai facut slujba ta frumoasa si binecuvantata, tu ai stiut, in timpul celor trei ani ai tai, sa ne sfatuiesti cu lacrimi pe fiecare dintre noi.
Daca n-ar fi fost Pavel atunci la Milet si EfesDaca n-ar fi trimis Dumnezeu in vremile noastre un Iosif un Marini o asa Lucrare noi nu am fi in clipele acestea aici, nu am fi putut sa ne privim fetele si sa ne intoarcem asa de fericiti cum s-a mai amintit. Caci chiar de nu s-ar fi spus nici un cuvant, numai pentru ca ne-am vazut fetele, ne ducem acasa asa de fericiti, asa de bucurosi! Fratii nostri merg ascultatori, merg inainte si privirea noastra, si privirea fratiilor voastre este ca un legamant innoit, este ca o juruinta: Fratilor, noi mergem! Noi mergem...
