IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei: Învierea lui Hristos – biruința asupra morții (Scrisoare pastorală, 2020)
TEOFAN PRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL IA ILOR I MITROPOLIT AL MOLDOVEI I BUCOVINEI Iubitilor preoti din parohii, cuviosilor vietuitori ai sfintelor manastiri si drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iasilor: har, bucurie, iertare si ajutor de la Dumnezeu Cel in Treime preaslavit Tatal, Fiul si Duhul Sfant Praznuim omorarea mortii, sfaramarea [] TEOFANPRIN HARUL LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL IA ILOR I MITROPOLIT AL MOLDOVEI I BUCOVINEIIubitilor preoti din parohii, cuviosilor vietuitori ai sfintelor manastiri si drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iasilor: har, bucurie, iertare si ajutor de la Dumnezeu Cel in Treime preaslavit Tatal, Fiul si Duhul Sfant Praznuim omorarea mortii, sfaramarea iadului si incepatura unei alte vieti, vesnice Iubiti frati preoti, Iubit popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Iasilor, Veniti de luati lumina! Hristos a inviat! Adevarat a inviat Hristos! Cuvinte mari; cuvinte de aur; lumina multa stralucind in intunericul din noi si dintre noi!Anul acesta auzim marturisirea acestor cuvinte din locuri diferite. Preotii la biserica, credinciosii la casele lor. In duh, incercam sa fim impreuna si sa intelegem semnele vremii. Constatam, in primul rand, cat de mult ne-a cuprins frica mortii, mai ales in ultima perioada! Traim intens teama de a nu fi molipsiti de ceva care ne-ar imbolnavi si ne-ar duce spre moarte. Dincolo de toate actiunile justificate privind preventia, atitudinea noastra arata cat de mica ne este credinta in Inviere. Ne comportam ca si cum viata de aici ar fi vesnica. Pe de alta parte, nelinistea din noi tradeaza indoiala care ne roade cu privire la certitudinea vietii de dupa moarte.
Trecem printr-un moment de cernere. Sunt limpezite multe lucruri. Apele se separa unele de altele, iar gandurile multor inimi se dau cu adevarat pe fata. Stam de multe ori ascunsi cu teama de a nu fi contaminati precum stateau ucenicii Domnului inchisi intr-o camera de teama de a nu fi descoperiti.
Acum, ca si atunci, Hristos Dumnezeu vine intre noi, cei indoielnici, inspaimantati si infricosati, adresandu-se noua: Pace voua! (1); Eu sunt, nu va temeti! (2); Indrazniti, Eu am biruit lumea! (3); Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai (4).
In mijlocul nedumeririlor, nelinistii si lipsei de lumina Se arata Hristos cel mort si inviat. Chiar in iadul nostru launtric cuprins de temeri, intuneric si lipsa de sens, Hristos Dumnezeu coboara, ne ia de mana si ne ridica la lumina. Veniti la Mine, zice El, toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi. (5)Iubiti credinciosi,Situatia dificila prin care trecem nu este cu totul noua. In istorie, au fost multe momente de deruta, de confuzie si de haos. Au fost invazii si razboaie, cutremure si imense revarsari de ape, molime si tot felul de boli necunoscute. In fata unor asemenea situatii, oamenii au avut atitudini diferite.
Cei care nu L-au avut pe Dumnezeu in viata lor, au cazut doborati de teama, neliniste si spaima. Si despre ei a vorbit Domnul Hristos, spunand: Oamenii vor muri de frica si de asteptarea celor ce au sa vina peste lume (6).
Aceleasi nenorociri si ispite s-au revarsat si asupra celor credinciosi. Avand credinta in Invierea lui Hristos, acestia nu s-au clatinat atat de tare. Viata traita in lumina Invierii le-a dat taria sa nu cedeze in fata suferintei lor sau a celor din jur. Chiar daca au cazut, au avut puterea sa se ridice si sa-si continue drumul. Aveau credinta ca Hristos a inviat si, datorita acestui adevar, erau incredintati ca viata lor nu se termina in lumea aceasta.
Crestinul adevarat este om al Invierii. Chiar daca el este martorul a tot felul de suferinte, epidemii, tulburari care au loc in lume sau in propria viata si familie, el nu este coplesit intru totul de acestea. Se framanta si el, ca este om cu neputinte. Are momente de indoiala, vazand valurile prea mari napustindu-se asupra lui. Se teme, dar striga precum Sfantul Apostol Petru: Doamne, scapa-ma! (7). Si Domnul, la momentul potrivit, nu intarzie sa apara.
In acelasi timp, crestinul nu are o atitudine pasiva, resemnata in fata tragediilor lumii. El se lupta impotriva lor, cauta sa le indeparteze, sa aduca mangaiere semenilor sai cuprinsi de grele incercari. Teama lui cea mai mare este sa nu cada in disperare. Credinta in Dumnezeu, un duh smerit si multa dragoste il ajuta sa nu fie lipsit de ultima urma de nadejde. El marturiseste: Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant (8).
Psaltirea ii este, de asemenea, crestinului, de mare ajutor. Domnul este luminarea mea si mantuirea mea; de cine ma voi teme?, zice el. Domnul este aparatorul vietii mele; de cine ma voi...
Trecem printr-un moment de cernere. Sunt limpezite multe lucruri. Apele se separa unele de altele, iar gandurile multor inimi se dau cu adevarat pe fata. Stam de multe ori ascunsi cu teama de a nu fi contaminati precum stateau ucenicii Domnului inchisi intr-o camera de teama de a nu fi descoperiti.
Acum, ca si atunci, Hristos Dumnezeu vine intre noi, cei indoielnici, inspaimantati si infricosati, adresandu-se noua: Pace voua! (1); Eu sunt, nu va temeti! (2); Indrazniti, Eu am biruit lumea! (3); Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai (4).
In mijlocul nedumeririlor, nelinistii si lipsei de lumina Se arata Hristos cel mort si inviat. Chiar in iadul nostru launtric cuprins de temeri, intuneric si lipsa de sens, Hristos Dumnezeu coboara, ne ia de mana si ne ridica la lumina. Veniti la Mine, zice El, toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi. (5)Iubiti credinciosi,Situatia dificila prin care trecem nu este cu totul noua. In istorie, au fost multe momente de deruta, de confuzie si de haos. Au fost invazii si razboaie, cutremure si imense revarsari de ape, molime si tot felul de boli necunoscute. In fata unor asemenea situatii, oamenii au avut atitudini diferite.
Cei care nu L-au avut pe Dumnezeu in viata lor, au cazut doborati de teama, neliniste si spaima. Si despre ei a vorbit Domnul Hristos, spunand: Oamenii vor muri de frica si de asteptarea celor ce au sa vina peste lume (6).
Aceleasi nenorociri si ispite s-au revarsat si asupra celor credinciosi. Avand credinta in Invierea lui Hristos, acestia nu s-au clatinat atat de tare. Viata traita in lumina Invierii le-a dat taria sa nu cedeze in fata suferintei lor sau a celor din jur. Chiar daca au cazut, au avut puterea sa se ridice si sa-si continue drumul. Aveau credinta ca Hristos a inviat si, datorita acestui adevar, erau incredintati ca viata lor nu se termina in lumea aceasta.
Crestinul adevarat este om al Invierii. Chiar daca el este martorul a tot felul de suferinte, epidemii, tulburari care au loc in lume sau in propria viata si familie, el nu este coplesit intru totul de acestea. Se framanta si el, ca este om cu neputinte. Are momente de indoiala, vazand valurile prea mari napustindu-se asupra lui. Se teme, dar striga precum Sfantul Apostol Petru: Doamne, scapa-ma! (7). Si Domnul, la momentul potrivit, nu intarzie sa apara.
In acelasi timp, crestinul nu are o atitudine pasiva, resemnata in fata tragediilor lumii. El se lupta impotriva lor, cauta sa le indeparteze, sa aduca mangaiere semenilor sai cuprinsi de grele incercari. Teama lui cea mai mare este sa nu cada in disperare. Credinta in Dumnezeu, un duh smerit si multa dragoste il ajuta sa nu fie lipsit de ultima urma de nadejde. El marturiseste: Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant (8).
Psaltirea ii este, de asemenea, crestinului, de mare ajutor. Domnul este luminarea mea si mantuirea mea; de cine ma voi teme?, zice el. Domnul este aparatorul vietii mele; de cine ma voi...
