O, câte binecuvântări…
O, cate binecuvantari eu am avut in viata, dar ce putin le-am inteles cand le-am avut in fata. Am fost cu oameni minunati, cum n-a mai fost altcine, dar parc-am fost un orb si-un mut cand ei au fost cu mine. Prilejuri am avut s-aud asa ceresti cuvinte, dar parc-am fost un surd atunci si []O, cate binecuvantari eu am avut in viata,dar ce putin le-am inteles cand le-am avut in fata.
Am fost cu oameni minunati, cum n-a mai fost altcine,dar parc-am fost un orb si-un mut cand ei au fost cu mine.
Prilejuri am avut s-aud asa ceresti cuvinte,dar parc-am fost un surd atunci si n-am luat aminte. i zile, ca din cer, mi-au fost atatea-n viata date,dar eu, ca un nesocotit, mi le-am pierdut pe toate.
O, dac-as fi stiut ce rare sunt sufletele sfinte,cand le-am avut, cum as fi strans in mine-a lor cuvinte.
De-as fi stiut cum nu mai vin frumoasele clipite,cum m-as fi apropiat de-adanc de vietile sfintite. i de stiam ce aur sunt prilejurile rare,cum mi-as fi dat tot ce-am avut, sa-l prind pe fiecare.
Dar oamenii ceresti s-au dus, si parca pe vecie;cu cat intrebi mai mult de ei, tot mai putin se stie.
Prilejurile s-au rarit ca aurul in lume,asa putini stiu spre Hristos cu adevarat sa-ndrume.
Se va lasa-n curand asa o noapte-nspaimantata,ca nimeni nu va mai afla cararea cea curata. i multi vor plange cum n-au plans in nici o nebunie,cand vor vedea ca ce-au pierdut va fi pe vesnicie.
Traian Dorz
Am fost cu oameni minunati, cum n-a mai fost altcine,dar parc-am fost un orb si-un mut cand ei au fost cu mine.
Prilejuri am avut s-aud asa ceresti cuvinte,dar parc-am fost un surd atunci si n-am luat aminte. i zile, ca din cer, mi-au fost atatea-n viata date,dar eu, ca un nesocotit, mi le-am pierdut pe toate.
O, dac-as fi stiut ce rare sunt sufletele sfinte,cand le-am avut, cum as fi strans in mine-a lor cuvinte.
De-as fi stiut cum nu mai vin frumoasele clipite,cum m-as fi apropiat de-adanc de vietile sfintite. i de stiam ce aur sunt prilejurile rare,cum mi-as fi dat tot ce-am avut, sa-l prind pe fiecare.
Dar oamenii ceresti s-au dus, si parca pe vecie;cu cat intrebi mai mult de ei, tot mai putin se stie.
Prilejurile s-au rarit ca aurul in lume,asa putini stiu spre Hristos cu adevarat sa-ndrume.
Se va lasa-n curand asa o noapte-nspaimantata,ca nimeni nu va mai afla cararea cea curata. i multi vor plange cum n-au plans in nici o nebunie,cand vor vedea ca ce-au pierdut va fi pe vesnicie.
Traian Dorz
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului