Fratele Titus NECULCEA Voi povesti ceva referitor la starea si imprejurarile si motivele care au determinat intoarcerea mea la Dumnezeu. Ea este lunga, greoaie si incarcata de multe incercari. Eu caut doar sa spicuiesc din ele numai pe cele mai importante. Eu am fost miner, am lucrat in subteran. In 1955, m-am eliberat din armata. In primavara anului 1956, am plecat []Fratele Titus NECULCEAVoi povesti ceva referitor la starea si imprejurarile si motivele care au determinat intoarcerea mea la Dumnezeu. Ea este lunga, greoaie si incarcata de multe incercari. Eu caut doar sa spicuiesc din ele numai pe cele mai importante. Eu am fost miner, am lucrat in subteran. In 1955, m-am eliberat din armata. In primavara anului 1956, am plecat pe un santier la lucru in Constanta, unde nu mi-a convenit felul de salarizare si de acolo m-am mai luat cu cineva si am plecat direct in Petrosani. M-am dus la mina Petrila si m-am angajat acolo. Am lucrat acolo 4 ani de zile. In 1959, toamna, m-am intors la Lesunt. Mi-am facut transferul la mina din zona Bazinul Domnilor. M-am intors pentru ca era mai aproape de casa, tocmai incepusem sa-mi fac un pic de casa si, ca sa fiu mai aproape de familie si de casa, m-am retras aici. In 1960, pe 8 ianuarie, am avut un accident de moarte. Prin mila lui Dumnezeu, am scapat. Dar dupa dreptatea lui Dumnezeu trebuia sa mor. Nu stiu care o fi fost pricina ca Dumnezeu S-a indurat de mine, ca doar n-am fost credincios asa cum trebuia. Dar am avut ceva de la Dumnezeu la care sa fiti foarte atenti: am avut un dar innascut si cred ca acesta m-a ajutat. In viata mea nu mi-a placut sa-mi bat joc de cineva, sa rad de cineva, sa fac glume,sa fac alte exchibitii, cu toate ca nu citisem Biblia si nu cunosteamTaina Cuvantului lui Dumnezeu. Dar daca cinevafacea batjocura de cineva, eram cel mai aprins impotriva celuicare il batjocorea. Aveam o compasiune fata de oameniinecajiti, oamenii infirmi, oamenii bolnavi, chiar mintali. Mi-aduc aminte de un caz de prin santier, din Constanta. Au plecat cu noi din zona Radautiului si din alte sate vreo 15, printre care a fost si un om mai redus asa mintal, mai slabut in a judeca, in a aprecia lucrurile. Acolo, pe santier, unii cautau sa faca batjocura de el si s-a intamplat ca chiar in dormitor dormeam si erau niste smecherasi de prin zona Dobrogei care il luau in batjocura, ba il scoteau din minte, il chemau la baut, ii luau banii, ii beau. Interveneam cu multa brutalitate si o data chiar m-am razvratit cu scandal impotriva acelora si eram tanar, sigur, tarisor. Mi-aduc aminte ca am prins de un pat, ei se ratoiau la mine, si cand am prins de un pat si l-am invartit deodata, au fugit afara. I-am luat apararea, nu s-au mai legat de el. Deci acesta o fost principiul meu, pentru care cred ca Dumnezeu S-a indurat de mine.

Deci nu mi-a placut sa fac batjocura de nimeni. Apoi, citind Biblia, am gasit eu Cuvantul lui Dumnezeu care spune: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti , dar eu nu stiam de aceasta. La varsta de 28 de ani, in 1960, am avut accidentul acesta. Dar mai avusesem inca doua accidente in 1959, la mina Petrila, tot accidente de moarte. La primul accident de la Petrila am fost inchis in abatajul de carbuni. Prin minune dumnezeiasca, am fost salvat. La al doilea accident s-a rasturnat o masina de busteni si eram deasupra pe busteni.

S-o rasturnat intr-o rapa si s-o dus de trei ori pana intr-un parau si masina o luat foc si eu am scapat prin minune dumnezeiasca. i al treilea accident o fost acesta: s-a desprins un bloc de 3 tone si a cazut pe mine si m-a prins, numai umerii si capul imi ramasesera afara.

Aceasta a fost ultima incercare ca sa ma hotarasc si sa ma predau lui Dumnezeu din toata inima. Eu aveam un Nou Testament imprumutat si-l purtam cu mine, dar nu citeam din el. Am incercat o data sa citesc si aproape ca nu intelegeam nimic. i, cand am vazut ca nu inteleg ceea ce scrie, l-am inchis si l-am pus in valiza. Cineva mi-a cerut sa i-l vand si n-am vrut sa-l vand. Era ceva care se tinea. De vandut nu-l vindeam, il tineam ca pe un odor de mare pret, dar nimic nu citeam, asa cum este ispita peste tot si la toti. Mai ales tinerii sunt ispititi cu neglijarea citirii cuvantului lui Dumnezeu, asa cum am fost si eu. A venit vremea aceasta, accidentul in 1960, 8 ianuarie, ora 10 (22:00, n.n.). De un sfert de ora intrasem in schimbul trei. La un sfert de ora s-a petrecut fenomenul acesta. Eram doi insi, de fapt eram mai multi,dar eram imprastiati pe...