1948 Se apropia Saptamana Patimilor si veneau Pastile. Printre zabrelele groase ca mana, de la ferestre, vedeam afara dincolo, peste Somes, si dincoace cum incepeau sa iasa plugurile cu boi la arat. Un aer de primavara se raspandea pretutindeni. Un aer de primavara veni si in lagar o data cu prima [] 1948 Se apropia Saptamana Patimilor si veneau Pastile. Printre zabrelele groase ca mana, de la ferestre, vedeam afara dincolo, peste Somes, si dincoace cum incepeau sa iasa plugurile cu boi la arat. Un aer de primavara se raspandea pretutindeni.

Un aer de primavara veni si in lagar o data cu prima lista de eliberati, care sosi in chiar prima zi din Saptamana Patimilor. Un strigat se raspandi prin toate coridoarele: Lista de eliberare! Lista de eliberare!Jos, in holul larg, aparu un civil de la cancelaria lagarului (pe atunci toti functionarii si directorul erau imbracati civil. Uniforme nu aveau decat gardienii si sefii de sectii). Acest functionar avea in mana o lista. Langa el, seful de sectie striga: Toata lumea pe coridoare, in fata camerei. Care iti auzi numele iti iei imediat tot bagajul si-i dai drumul jos, uite aici, pe doua randuri! Fii atent!Functionarul incepu sa citeasca numele scrise Erau multe nume pe care le cunosteam. De atatea saptamani eram aici. Incepusem sa ne cunoastem intre noi si cu unii sa ne si imprietenim. O larma de nedescris se facu dintr-o data peste tot. Unii nu-si mai puteau auzi numele de chiotele celor care si-l auzisera. Usi trantite, alergare pe scari in sus si in jos, chemari de prieteni care se desparteau Strigate de: Liniste! Cei care erau mai de multa vreme aici si care aveau o situatie mai grava navaleau acum in jurul fericitilor care plecau, ca sa le ceara haine, mancare, incaltaminte. Eu nu mi-am auzit numele nici in lista acestor patruzeci de eliberati si nici in cea a altor patruzeci, care urma dupa doua zile, cu exact aceleasi bucurii si dureri ale despartirii dintre cei ce plecau si cei ce ramaneau.

Dar toate acestea mi-au dat prilej potrivit sa le vorbesc celor din jurul meu despre lucrurile mantuirii sufletesti, indemnandu-i sa se hotarasca pentru Hristos, spre a fi trecuti si ei pe adevarata Lista de Eliberare a celor iertati si rascumparati de El. Caci, daca o eliberare trecatoare ca asta este un prilej de atata bucurie ce va fi eliberarea vesnica? i daca ramanerea intr-o inchisoare vremelnica este o nefericire si o durere atat de mare, cat de mare va fi oare ramanerea intr-o inchisoare vesnica? Atunci cum sa nu ne folosim de unicul prilej pe care il avem astazi, spre a veni la Domnul Iisus, pentru ca sa putem fi mantuiti?In Vinerea Patimilor, a treia tulburare a apelor se ivi in lagar, incepand din sala cea mare de jos, de la intrare.

Acolo din nou aparu lista. Din nou porunca: Toti afara! Care iti auzi numele, jos imediat, cu tot bagajul!Cam pe la mijlocul listei s-a auzit strigat si numele meu. Mi-am cautat indata din ochi prietenii care, in timpul saptamanilor suferite aici, se apropiasera de Domnul si cu care devenisem atat de legat sufleteste.

Le-am impartit tot ce aveam si am iesit, despartindu-ma de ei cu lacrimi si cu durere. Suferinta indurata impreuna te leaga de un prieten mai mult ca orice alte legaturi pamantesti. Pe cat de mult doresc dupa cei de afara, pe atata imi pare rau de cei dinauntru O, daca n-ar uita ei nici unul din cuvintele lui Dumnezeu, pe care le-am grait impreuna in lungile seri de citire a Bibliei! Sau in frumoasele ceasuri petrecute in biserica!M-am incolonat in randul sotilor mei, strangand in san cele trei caiete cu cantarile psalmilor. Biblia o lasasem acolo celor care aveau mai multa nevoie ca oriunde de Hristos. eful de sectie ne striga: Luati pe doua randuri, sa facem numarul.

Ne-a numarat. Eram mai multi cu unul. Pe lista erau patruzeci de nume, in randuri, patruzeci si unu de oameni. Nu se poate. Care esti ala care nu ti-ai auzit numele strigat si ai venit aici? Toti ni l-am auzit! Nu se poate! Ia mai citeste inca o data!Intr-adevar, era unul care intrase printre noi fara ca numele lui sa fie scris in cartea eliberarii. i tocmai el se inghesuise in fruntea tuturor. A fost alungat cu ocari si batjocuri inapoi.

Mi-am adus atunci aminte de pilda Mantuitorului cu cel care intrase in odaia nuntii fara sa aiba haina de nunta. i m-am mai gandit la multi dintre cei care intra in randurile copiilor lui Dumnezeu fara a avea nasterea din nou. Sunt unii din aceia care fac intocmai ca acest om care nu fusese scris in lista venita de la conducere, dar care se inghesuise in fruntea celor eliberati. i acestia se pun de obicei in fruntea adunarilor Domnului si se dau drept indrumatori ai altora.

Dar sunt niste calauze oarbe si viclene.

Insa va veni in curand marea verificare. i toti acesti intrusi si uzurpatori vor fi dati pe fata inaintea tuturor, apoi vor fi aruncati, asa cum se cuvine, acolo unde merita.

Am fost dusi inaintea celor de la Siguranta si a directorului inchisorii, care ne-a tinut niste cuvantari, cum se face de obicei la aceste ocazii cu toti cei eliberati.

Eu tot timpul nu ma gandeam la nimic altceva decat la caietele mele din san, rugandu-ma Domnului sa nu-i lase sa mi le ia.

Perchezitia se facu sub ochii sefilor. Cand ajunsesera la caietele mele, directorul imi zise: Ce sunt astea? Niste scrieri bisericesti, domnule director! A, tu esti Dorz? Da, si va rog sa mi le lasati, fiindca nu contin absolut nimic decat lucruri religioase. Dar dumneata nu stii ca nu-i voie sa scoti nimic de aici? Ba da, dar acestea, daca n-au fost oprite sa intre, cred ca n-ar trebui oprite nici sa iasa. Va aduceti aminte ca dumneavoastra mi-ati permis sa primesc Biblia. Acestea nu sunt decat insemnari din Biblie. Uitati-va! Va rog mult sa mi le lasati. Ei, hai! i apoi ii zise gardianului care imi facea controlul: Lasa-i-le. Pe el il stiu!Eram gata sa strig cat ma tinea gura: Slavit sa fii, Doamne Iisuse, Care m ai ajutat! M-am retinut. Dar ochii mi se umplura de lacrimi.

In Sambata Mare eram acasa.

In Dimineata Invierii eram la biserica din satutul nostru, cantand din toate puterile fiintei mele: Hristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte calcand si celor din mormanturi viata daruindu-le.

Intr-adevar, in ce mormanturi fusesem si ce viata imi daruise dintr-o data marele meu Dumnezeu si Mantuitor Iisus Hristos! 1950 Intr-o zi n-au mai avut nimic sa ne dea de mancare. i n-au avut nici a doua zi nimic. Era vremea muncilor de primavara si nu venisera nici unii de acasa cu mancareA treia zi au facut un fel de mamaliga intr-o galeata si ne-au dat cate o portie din asta cu o lopatica de scandura in palme. Am mancat-o direct cu gura, cum mancasem prima portie de fasole acum doi ani, de la Zoli-baci, la OradeaIn ziua urmatoare nu ne-au mai dat nici de asta.

Aproape de cladirea Securitatii era coala Normala de Fete.

De acolo, servitorii Securitatii aduceau ramasite aruncate de la masa elevelor cand n-aveau altceva pentru mancarea cainelui. In hardaiele cu aceste ramasite erau aruncate tot ce se lua de pe masa dupa plecarea elevelor: paine, oase, marmelada, zeama, coji, fructe putrede, scobitori, hartiiCu o galeata plina de ramasite de astea veni servitorul pe furis in seara aceea si, intrand pe rand la noi, ne facu semn cu ochiul spre galeata, soptind grabit: Luati cu pumnii! Repede, sa nu dea seful peste noi, ca ma baga si pe mine aici! Slava ie, Doamne, am soptit lacrimand, cat de bun esti Tu si cum ingrijesti ca, aici unde nu pot veni fratii si prietenii mei, sa vina sa ma hraneasca tocmai vrajmasii care sunt pusi sa ne chinuie. O, ce mare este puterea Ta care stie sa ne faca binele tocmai prin cei care sunt pusi ca sa ne faca raul.

Dumnezeule bun, rasplateste odata si omului acestuia, caci galeata aceasta de laturi valoreaza acum pentru noi mai mult decat o galeata de aur.

A fost a doua mancare primita ca din cer.

O, ce gustoasa poate fi chiar o mancare de laturi cand poti sa multumesti cu lacrimi pentru ea lui Dumnezeu!Dar aceste minuni nu s-au mai repetat. In schimb, au fost altele.

In aprilie slabisem atat de mult de foame si de frig, incat cred ca ajunsesem de nerecunoscut. Toti dintii mi se clatinau iarasi in gura si ochii slabiti cu greu mai puteau deosebi lucrurile. Toata ziua si noaptea durerile usturatoare ale foamei imi chinuiau stomacul si maruntaiele Putina mancare cu care imi porneam moara stomacului se termina in cateva secunde. Dupa aceea moara mergea in gol, macinandu-se singura in cele mai ascutite dureri. Parea ca am numai cutite sau ace inlauntrul meu.

Am incercat o noua metoda de mancare: cand primeam bucatica de paine de dimineata, o faramitam toata si bagam faramiturile in buzunar. De acolo luam cate o faramitura mica si o bagam la cate un rastimp in gura, spre a-mi prelungi astfel cat mai mult senzatia mancarii, astfel ca pe o suta de grame de paine goala faramitata aveam ce manca un ceas, inghitind mai mult saliva. In timpul acesta stomacul obosea, si eu aveam senzatia ca am mancat. Dar cata putere de rabdare si infranare iti trebuie pentru asta cand esti atat de flamand incat ai manca dintr-o rasuflare o paine mare intreagaSe apropia Saptamana Patimilor. Ramasesem iarasi singur in tot celularul. Tuturor celor care venisera in urma mea le dadusera drumul acasa. Numai pe mine nu ma intreba nimeni nimic. Satana ma chinuia zi si noapte in suferintele mele cu tot felul de privelisti si ganduri, spre a-mi slabi credinta si a-mi pierde rabdarea, ca sa cartesc impotriva Domnului si Dumnezeului meu.

Cand eram treaz, ma chinuiau continuu foamea,...