PS Macarie: Hristos nu-Și abandoneză prietenii! (Scrisoare pastorală, 2020)
Iubitilor frati impreuna slujitori ai altarului, ostenitorilor din sfintele manastiri si alesului popor al lui Dumnezeu, har, pace, liniste si bucurie de la Hristos Cel Rastignit si Inviat, iar din parte-mi parinteasca si frateasca imbratisare si binecuvantare cu salutul pascal: HRISTOS A INVIAT! Preaiubitii mei, De aceasta data, cuvantul meu pastoral de Inviere din acest []Iubitilor frati impreuna slujitori ai altarului, ostenitorilor din sfintele manastiri si alesului popor al lui Dumnezeu, har, pace, liniste si bucurie de la Hristos Cel Rastignit si Inviat, iar din parte-mi parinteasca si frateasca imbratisare si binecuvantare cu salutul pascal:HRISTOS A INVIAT!Preaiubitii mei,De aceasta data, cuvantul meu pastoral de Inviere din acest an al mantuirii 2020 va fi altfel. Caci altfel este si praznuirea Sfintelor Pasti. Este o praznuire trista si pustie, pentru ca tu, iubite frate, iubita sora, nu esti aici. Cum poate fi praznicul praznicelor, sarbatoarea sarbatorilor, bucuria bucuriilor, prilej de tristete? Da, este prilej de tristete atunci cand cel chemat sa primeasca Sfanta Lumina, atunci cand cel pentru care spunem: Cu credinta si cu dragoste sa va apropiati, lipseste. Adica atunci cand tu, iubite frate, iubita sora, nu esti aici, de fata. Tristetea ne-a cuprins inimile pentru ca toate acestea sunt pentru tine. Acest mare praznic, acest mare ospat, cum ii spune Sfantul Ioan Gura de Aur, este intins pentru noi toti, pentru mine si pentru tine, iubite frate si iubita sora. Da, Hristos a inviat pentru mine si pentru tine, iar Sfanta Lumina a venit pentru mine si pentru tine. Pentru ca tu si cu mine suntem, impreuna, madularele Bisericii. Eu, slujitorul altarului, sunt neintreg fara tine, iar tu, fara mine, fara slujitorul altarului, esti nedesavarsit.
Este o vreme a despartirii, a separarii si a izolarii sociale, dar si liturgice.
O izolare impusa pe temeiuri omenesti, slabe, contestabile, ca orice temei izvorat din intelepciunea acestui veac. Acest aspect este dureros, caci noi stim ca cel care desparte, care separa este, in ultima instanta, diavolul, stapanitorul acestei lumi (Ioan 14, 30). Cel care ne izoleaza unul de altul si ne lipseste de comuniune. Cel care ne separa de Hristos si de Sfintele Taine. Cel care ne inchide in mormantul carantinei. Ne ferim, la sfatul imparatilor pamantului (Apocalipsa 18, 9), unul de altul, in numele izbavirii de un virus, insa cine ne fereste de frica si de asteptarea celor ce au sa vina peste lume ? (Luca 21, 26) De alienarea, disperarea, singuratatea, sentimentul de abandon si de parasire pe care prea multi dintre noi, iubite frate si iubita sora, le simtim in aceste zile?As vrea, preaiubitii mei, sa va incredintez ca Biserica a trecut prin plagi, epidemii mult mai grave si molipsitoare decat ceea ce traim astazi. Epidemii de boli cumplite au decimat Imperiul Roman. O mare epidemie de ciuma a devastat Imperiul Bizantin pe vremea Sfantului Imparat Iustinian cel Mare, ctitorul Catedralei Sfanta Sofia din Constantinopol, pana si acesta a zacut bolnav, insa s-a vindecat. Epidemie de ciuma a fost si la noi in tara si in alte locuri in trecutul indepartat. Chiar si in timpul vietii Sfantului Calinic de la Cernica, a fost o epidemie de ciuma, dupa cum aflam din Patericul Romanesc. Bunicii si strabunicii nostri au trecut prin epidemii de holera, de tifos si prin gripa spaniola. Inaintasii nostri au traversat aceste grele incercari, infruntandule crestineste, prin rugaciune, prin procesiuni, prin cinstirea icoanelor MaiciiDomnului si a sfintelor moaste ale sfintilor ocrotitori. Astfel au fost izbaviti, s-au ridicat, viata a mers mai departe, lumea nu a stat pe loc.
Insa noi traim acum, iubite frate si iubita sora, si este cazul sa o constientizam grabnic, intr-o lume care l-a scos pe...
Este o vreme a despartirii, a separarii si a izolarii sociale, dar si liturgice.
O izolare impusa pe temeiuri omenesti, slabe, contestabile, ca orice temei izvorat din intelepciunea acestui veac. Acest aspect este dureros, caci noi stim ca cel care desparte, care separa este, in ultima instanta, diavolul, stapanitorul acestei lumi (Ioan 14, 30). Cel care ne izoleaza unul de altul si ne lipseste de comuniune. Cel care ne separa de Hristos si de Sfintele Taine. Cel care ne inchide in mormantul carantinei. Ne ferim, la sfatul imparatilor pamantului (Apocalipsa 18, 9), unul de altul, in numele izbavirii de un virus, insa cine ne fereste de frica si de asteptarea celor ce au sa vina peste lume ? (Luca 21, 26) De alienarea, disperarea, singuratatea, sentimentul de abandon si de parasire pe care prea multi dintre noi, iubite frate si iubita sora, le simtim in aceste zile?As vrea, preaiubitii mei, sa va incredintez ca Biserica a trecut prin plagi, epidemii mult mai grave si molipsitoare decat ceea ce traim astazi. Epidemii de boli cumplite au decimat Imperiul Roman. O mare epidemie de ciuma a devastat Imperiul Bizantin pe vremea Sfantului Imparat Iustinian cel Mare, ctitorul Catedralei Sfanta Sofia din Constantinopol, pana si acesta a zacut bolnav, insa s-a vindecat. Epidemie de ciuma a fost si la noi in tara si in alte locuri in trecutul indepartat. Chiar si in timpul vietii Sfantului Calinic de la Cernica, a fost o epidemie de ciuma, dupa cum aflam din Patericul Romanesc. Bunicii si strabunicii nostri au trecut prin epidemii de holera, de tifos si prin gripa spaniola. Inaintasii nostri au traversat aceste grele incercari, infruntandule crestineste, prin rugaciune, prin procesiuni, prin cinstirea icoanelor MaiciiDomnului si a sfintelor moaste ale sfintilor ocrotitori. Astfel au fost izbaviti, s-au ridicat, viata a mers mai departe, lumea nu a stat pe loc.
Insa noi traim acum, iubite frate si iubita sora, si este cazul sa o constientizam grabnic, intr-o lume care l-a scos pe...
