Cuvintele pe care le auzim la citirea Sfintei Evanghelii la sarbatoarea Izvorului Tamaduirii par a ne tulbura, daca intelegem doar literar cuvantul Sfintei Scripturi si facem asemanari intre ce s-a intamplat atunci in Ierusalim unde, in curtile rugaciunilor, patrunsesera cei care trebuia sa stea la intrarea in templu pentru a vinde acolo porumbeii care se []Cuvintele pe care le auzim la citirea Sfintei Evanghelii la sarbatoarea Izvorului Tamaduirii par a ne tulbura, daca intelegem doar literar cuvantul Sfintei Scripturi si facem asemanari intre ce s-a intamplat atunci in Ierusalim unde, in curtile rugaciunilor, patrunsesera cei care trebuia sa stea la intrarea in templu pentru a vinde acolo porumbeii care se aduceau spre a fi cumparati pentru rascumpararea celor intai nascuti, sau oile si boii care trebuiau cumparati pentru aducerea jertfelor de iertare si celelalte jertfe care erau randuite prin legea lui Moise. Si banii care trebuia schimbati pentru ca cei care aveau mai multi sa puna cat doreau in cutia milei, in templu, asa cum a pus si vaduva aceea saraca, doi banuti cat avea ea. Toate aceste lucruri, daca le gandim la biserica, la faptul ca acolo la usa este un pangar cu lumanari, cu bani, cu icoane, cu celelalte lucruri marunte ale pangarului, am putea si noi sa ne gandim: Ar trebui sa vina Hristos si la noi si sa scoata afara cele ce zornaie pe acolo. Dar iata ca Evanghelia strecoara catre final un inteles duhovnicesc sau faptul ca trebuie sa ne gandim mai mult decat in mod literar ascultand cuvantul Evangheliei si sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne daruiasca intelesurile mai adanci ale Cuvantului.

Mantuitorul, la intrebarea fariseilor care L-au apostrofat: De ce faci asta? Cine iti da voie sa faci ordine in templu?, a raspuns: Daramati templul acesta si in trei zile il voi ridica. Ei n-au inteles ca Domnul vorbea de templul trupului sau pe care insisi ei aveau de gand sa-l darame, adica sa-L omoare rastignindu-L pe cruce. Dar in trei zile Hristos avea sa inalte acest templu din mormant inviind. El vorbea despre moartea si invierea Lui prin cuvintele daramarii templului si a rezidirii lui, dar iudeii n-au priceput adancul de taina al cuvantului lui Hristos. El vorbea despre templul trupului Sau, pe cand iudeii Il contraziceau, zicand: Ce spui Tu ca il zidesti in trei zile! Parintii nostri in patruzeci si sase de ani au ridicat templul acesta si Tu zici ca in trei zile il vei zidi? Dar Mantuitorul le vorbea de fapt despre moartea si invierea Sa. Ceea ce inseamna ca acest cuvant al Evangheliei de astazi ne duce cu mintea la ceva mai mult decat la templul din Ierusalim. Ne duce cu mintea la templul trupului nostru, la templul nostru launtric in care salasluieste Dumnezeu, la casa Lui in care trebuie sa-L lasam pe Hristos sa faca ordine, sa scoata de acolo toate lucrurile pamantesti, toate gandurile mizerabile, toate patimile si cuvintele desarte care misuna in inima noastra. El, Care ne cunoaste gandurile, vrea sa vina sa rastoarne mesele, sa dea drumul porumbeilor, sa elibereze templul launtric al inimii noastre de tot ce nu are ce cauta in inima, in acest templu launtric al nostru. Invierea lui Hristos care este atat de proaspata in memoria noastra ne aduce aminte iata atatea taine care privesc invierea noastra personala sau modul in care noi trebuie sa traim Invierea lui Hristos. Astazi Hristos ne da o solutie, aceea de a privi fiecare inauntrul nostru si de a-i da voie Lui sa darame templul nostru launtric si sa-l rezideasca prin Invierea Lui. Sa ne faca adica oameni noi, altfel de oameni, cu alta gandire, cu alta cugetare, cu alta vedere, una duhovniceasca, inalta, iubitoare. Atunci El vorbea despre templul trupului Sau, astazi ne vorbeste despre templul trupului nostru in care El, Hristos, vrea sa locuiasca si pe care vrea sa-l faca o casa a lui Dumnezeu, o casa in care sa poata locui Hristos Domnul, o casa care sa se asemene cu pantecele Maicii Domnului din care sa izvorasca acest izvor al tamaduirii care este Hristos.

Vinerea din Saptamana Luminata se numeste Izvorul Tamaduirii pentru ca noi nu numai pomenim niste minuni petrecute la un izvor unde, prin mijlocirea Maicii Domnului, la rugaciunea unui imparat a tasnit apa dintr-un izvor care, prin ungerea cu ea a ochilor unui orb, acesta si-a capatat vederea. Evanghelia acestei sarbatori ne muta atentia la o chemare pe care trebuie sa o avem si sa o traim fiecare dintre noi in parte, aceea de a deveni noi insine izvor al tamaduirilor, adica din inima noastra sa tasneasca rauri de apa vie, cum spune Sfanta Scriptura. Fiecare dintre noi trebuie sa devenim un izvor al tamaduirii. Maica Domnului este aceea care s-a aratat ca model intru lumea intreaga, in aceasta privinta. Ea ne-a invatat cum poti adica sa-L ai pe Hristos in tine si sa-L nasti pe Hristos, sa-L oferi pe Hristos care este tamaduirea lumii. Hristos este tamaduirea, dar izvorul tamaduirii este Maica Domnului. Hristos este tamaduirea semenilor nostri, iar noi trebuie sa fim izvor al acestei tamaduiri, adica dinauntrul nostru, din inima noastra trebuie sa izvorasca Mantuitorul si Tamaduitorul familiei noastre, al copiilor nostri, al vecinilor nostri, al rudeniilor noastre, al parohiei noastre, al generatiei in mijlocul careia Dumnezeu ne-a randuit astazi sa traim.

In a treia zi de Pasti am vazut in drum spre Emaus cum ucenicii cautau lamuriri cu privire la evenimentele din Ierusalim, lamuririle pe care le-a adus lor Hristos Cel care a calatorit cu ei pe cale si le-a aratat prima Sfanta Liturghie in Emaus, oferindu-le Trupul si Sangele Sau prin painea pe care a frant-o, a binecuvantat-o si le-a dat-o lor. Si noi, dupa ce ne-am hranit din aceasta paine, dupa ce ne-am impartasit din Hristos, Vinerea Luminata ne cheama sa devenim noi insine Izvor al Tamaduirii semenilor nostri. Ne plangem ca nu ne asculta copiii, ca nu ne intelegem cu vecinii, cu rudeniile si asa mai departe, ei bine, solutia este la noi, noi insine trebuie sa devenim izvor al tamaduirii celor din casa noastra, celor din familia noastra, de pe strada noastra, din generatia noastra, din lumea in...