Nu sunt un navigator pe Internet si nici un pretentios in exprimare, mai ales atunci cand mediul ma provoaca. Ambele aceste lipsuri se simt in cultura mea si in rostirile mele cam slobode, care le mai scap pe ici pe acolo. De prima lipsa, ce vine dinspre necercetarea Internetului, n-am a ma plange; pe-a doua, []Nu sunt un navigator pe Internet si nici un pretentios in exprimare, mai ales atunci cand mediul ma provoaca. Ambele aceste lipsuri se simt in cultura mea si in rostirile mele cam slobode, care le mai scap pe ici pe acolo. De prima lipsa, ce vine dinspre necercetarea Internetului, n-am a ma plange; pe-a doua, caut a o indrepta si, la vremea maturitatii, sper sa o implinesc asa cum se cade. Ce mai, nu eu ar fi trebuit sa scriu editorialul acesta, dar nici sa-l tac nu pot.

De cand mi-au ingaduit fratii sa lucrez la Radio Oastea Domnului [NN cind a fost redactat editorialul], prin natura comunicarii pe care o dezvolta o astfel de intreprindere, ochii mei au alunecat pe pagini de forum sau pe o serie de mesaje care, invariabil, incepeau cu SSFD si se incheiau cu IVA. Am crezut prima data, si am si emis ipoteza, ca am de-a face cu vreo societate secreta de comunicare sau cu vreo firma logistica, acreditata de stapanii internetului sa faca reclama gratuita cu fiecare mesaj. Dar de unde? Era vorba despre ostasescul salut Slavit sa fie Domnul!, in forma de exprimare lenesa. Iar IVA inseamna, ati ghicit, In veci, amin! O sa-mi spuneti: Ei, si, care-i problema? Doar nu-i nici o pierdere aici si, mai mult, nu ni se afecteaza cu nimic marturia. E o formula de comunicare, prescurtata, in conditiile comunicarii in spatiul virtualului. Oare sa fie numai atat?De unde tandara mea sarita? Salutul Oastei Domnului nu este niciodata un simplu mod de a ne spune Ziua buna!, formula de salut de altfel abuzata de proTv-istericul o zi buna, indiferent de stirea care precede sau urmeaza dupa acest salut (nu de putine ori o crima, un viol, o sinucidere etc.). Salutul Oastei, dincolo de fundamentul sau scripturistic, poarta cu sine valoarea unei scurte marturisiri de credinta. Pentru care din saluturile societatii romanesti moderne, uzitate de catre o comunitate, s-a mai platit atata pret de sange si lacrima ca pentru acesta prescurtat de noi? Macar cu-atat sa mai vestim lui Hristos ca mai existam, cu murmurul buzelor. E drept ca, ascultand tonalitatea in care ne servim acest salut, am senzatia unei latraturi necordiale, de-ti vine sa fugi de langa acela care-ti adreseaza salutul. Altadata stau si ma tem de usurinta prin care acest salut, liturgic in fond, s-a desacralizat prin proasta folosire, in situatii care-l fac perisabil. Eludarea ca si abuzarea sa sunt la fel de periculoase.

Revenind la SSFD; IVA et caetera , cred ca voi fi bine inteles daca voi spune ca se simt a fi mofturi_net@od.ro, adica un mod superficial de a induce in planul dialogului interpersonal modele depersonalizante si impersonale care ne pot afecta nu atat modul de a vorbi, cat, mai ales, modalitatea de a gandi. i, ca sa ma intelegeti, am sa ma explic: cine mai stie astazi ca teribilul de stersul Pa vine din mult mai profundul Pax, care inseamna Pace; sau ca Servus-ul ardeleanului avea un echivalent (absolut genial caricaturizat de Moliere in Badaranii, piesa de capatai a sa in criticarea obiceiurilor fariseice ale vremii sale), care se traducea cu sluga dumitale, in sensul de sunt la dispozitia dumitale; ca sa nu mai spun ca insusi cuvantul de salut se leaga, pana astazi, in...