Am intrat in bucatarie cu gand sa fac niste cornuri, dar pe parcurs le-am transformat in aceste minunate trigoane, care pur si simplu se topesc in gura.

Am realizat un aluat foarte sfaramicios, cu osanza, apoi l-am uns de cateva ori cu gem acrisor de caise si a rezultat ceva bun de tot.

Nu au iesit chiar estetice, pentru ca aluatul se mai rupe pe alocuri in timpul tratamentului termic, dar au fost tare, tare bune.

Se freaca ouale cu zaharul, apoi se amesteca cu osanza si ulei, se adauga iaurtul, coaja rasa de lamaie, putina sare si se incorporeaza treptat faina, pe care o amestecam cu garantul pentru aluaturi dospite.

Framantam bine un aluat sfaramicios, pe care il acoperim cu o folie si il dam la frigider cel putin 30 de minute.

Adaugam faina in aluat pana cand devine compact si nu se mai lipeste de maini.

Mie mi-au intrat 950 g faina, cantarite cu o cana gradata, dar sa aveti pregatit 1 kg de faina.

Acum depinde si de faina si de restul ingredientelor folosite, eu am folosit faina si oua de tara.

Sa va spun drept, mie niciodata nu mi-a intrat la aluaturi faina atat cat am citit intr-o reteta.

Fie mi-a intrat mai putin, fie mai mult, dar cantitatea trebuie aproximata, ca sa stim de la cat plecam.

Dupa ce aluatul se odihneste la frigider, il impartim in doua.

O parte o lasam tot la frigider pana o lucram, iar cealalta parte o intindem pe masa de lucru usor infainata, intr-o foaie subtire si o taiem in patrate sau dreptunghiuri, ca doar nu stam sa masuram.

Ungem fiecare dreptunghi cu cate o lingura de gem pe care l-am amestecat cu esenta de migdale, apoi pliem aluatul in forma de triunghi.

Tragem usor de colturi ca sa iasa cat de cat uniform, presam usor aluatul si il ungem din nou cu cate 1/2 lingura de gem.

Pliem din nou colturile libere, unul peste celalat, ungem din nou cu putin gem si le mai pliem odata.

Deci in total le impachetam de trei ori si vom avea astfel niste trigoane in straturi.

Le asezam in tava tapetata cu hartie de copt, le ungem cu galbenus de ou diluat cu putin lapte si presarat cu sare si le coacem la 180 de grade, pentru 35 de minute.

Procedam la fel si cu restul aluatului. Daca trigoanele incap in tava toate, este bine ca pe primele realizate, sa le dam la frigider pana le lucram si pe celelalte din a doua foaie de aluat.

Facem asta pentru ca este un aluat sfaramicios, care va creste neuniform, comparativ cu cornurile obisnuite cu unt in compozitie sau ulei.

Osanza are rolul de a fragezi aluaturile, iar acestea sunt foarte sfaramicioase, nisipoase cum se zice in popor.

Mie imi plac in mod deosebit aluaturile cu osanza si sunt sigura ca sunt mult mai sanatoase decat cele cu unt, care nu stim ce contine, ca in ziua de azi nimic nu e ce pare...si tot asa.

Sa va fie de folos!Daca nu se doreste a se folosi osanza, aceasta se poate inlocui cu unt gras. Cand se lucreaza cu faina, se amesteca jumatate din cantitatea ei cu garantul pentru aluaturi dospite. Acest garant pentru aluaturi dospite se poate inlocui cu praf de copt si putin bicarbonat, mie imi place sa le combin, pentru ca actioneaza diferit.