Pentru ca mi-a mai ramas o jumatate de dovleac, m-am gandit sa fac o invartita moldoveneasca de post. Mamica face o invartita cu dovleac foarte buna, dar nu prepara umplutura, ci razuie direct pe foaie dovleacul, adaugand zahar si ulei, dupa care ruleaza si rasuceste. Eu am preferat sa prepar umplutura, pentru a fi sigura ca va adera mai bine la foaie si ca o voi putea rula mai usor. Rezultatul a fost o reusita. Sotul meu, care nu prea exagereaza cu dulciurile (ca mine!) mi-a cerut de trei ori sa-l servesc cu cate o portie de invartita aromata si pufoasa. Atat de pufoasa, incat nu am mai simtit nevoia sa o insiropez, la sfarsit...
In fine, invartita este o specialitate moldoveneasca ce se prepara de post, sau de frupt, cu diferite umpluturi (mere, nuci, branza, dovleac...) si se numeste astfel pentru ca se rasuceste, se invarteste si se aseaza sub forma de spirala in tava de copt.
N-as putea spune ca originea acestei placinte este autohtona, pentru ca am vazut in supermarketuri, congelate, invartite facute in strainatate. Totusi, cred ca invartita a ajuns la noi, in Moldova ca urmare a domniilor fanariote si poate chiar si de la turci.
Reteta romaneascaDin faina, drojdie proaspata, zahar, sare, apa minerala si ulei se face un aluat potrivit de moale, elastic si care dupa o scurta framantare, pentru incorporarea si uniformizarea ingredientelor, nu se mai lipeste de mana. Se lasa aluatul 30 de minute la dospit, la caldura, intr-un vas acoperit cu un prosop curat.
Intre timp se prepara umplutura. Se spala, se curata dovleacul de coaja si de seminte, dupa care se razuie si se pune cu ulei si zahar la topit, intr-o cratita, la un foc moderat. Se tine cratita pe foc pana se dizolva zaharul, iar dovleacul se inmoaie. Se amesteca pentru uniformizare, mai ales atunci cand scade lichidul din compozitie si ramane doar uleiul (ca sa nu se prinda de fundul cratitei).
Se ia cratita de pe foc si dupa ce se mai racoreste putin se adauga scortisoara si se amesteca pentru uniformizare.
Cand aluatul a crescut, se pune pe planseta infainata si se intinde pe toata lungimea ei, pentru a rezulta o foaie subtire dreptunghiulara, mai mult lunga, decat lata. Se foloseste faina suficienta, pentru ca foaia sa nu se lipeasca de planseta.
Se unge foaia cu un strat subtire de umplutura si cu uleiul in care s-a topit dovleacul. Se ruleaza foaia cu umplutura la interior, cat de strans permite aluatul, pentru a nu se rupe, se prinde sulul format de capete, se rasuceste si apoi se pune in tava unsa cu ulei, invartindu-l sub forma de spirala (melc) si ascunzand capatul terminal sub invartita. Se unge invartita cu ulei si se da la cuptor la un foc mediu. Cand a crescut, se scoate tava din cuptor, se mai unge invartita inca o data cu ulei si se da din nou la cuptor, ca sa se rumeneasca.
Dupa ce s-a rumenit, se scoate din cuptor si se presara cu zahar pudra.
Se taie ca un tort si se serveste dupa ce s-a racit.
Dizolvati bine drojdia in apa minerala si apoi incorporati toate ingredientele. Aluatul nu trebuie framantat mult, ci doar atat cat sa se uniformizeze. Pentru dospit, aluatul trebuie sa stea la caldura, acoperit cu un prosop curat, ferit de curenti reci de aer. Supravegheati si amestecati umplutura cand scade lichidul lasat de dovleac, ca sa nu se prinda de fundul cratitei. Trebuie sa ramana doar uleiul, care va fi intins pe foaie, odata cu umplutura, pentru a o face pufoasa. Foaia pentru invartita trebuie sa fie subtire, asa ca folositi faina suficienta, pentru a nu se prinde de planseta. Stratul de umplutura trebuie sa fie subtire, pentru a putea rula usor aluatul. Ascundeti capatul terminal al sulului sub invartita. Ungeti invartita cu ulei, pentru a se rumeni. Si in tava e bine sa puneti suficient ulei, care in timpul coacerii va fi absorbit de aluat, iar ca urmare, invartita va fi crocanta la exterior si moale, dulce si pufoasa in interior. Daca uscati prea tare invartita in cuptor, faceti un sirop si insiropati-o, dupa care o puteti taia si servi, odata racita.
