Povestea e cam asa: fiul meu venea acasa si a poftit must. Am gasit in piata struguri negri si albi de masa si i-am chinuit la storcator, dupa ce l-am chinuit pe sotul meu la ales boabele.
Acest mod de a fabrica must a produs o spuma consistenta care nu a disparut pana a doua zi. drept pentru care am strans-o cu o paleta cu gauri si am tot privit-o cu repros, pana mi-a venit inspiratia sa o folosesc(e doar o drojdie naturala!).
Zis si incercat.
Faza I: O amestec bine, adaug 3 oua si faina ca pentru un aluat de clatite. Fac 4 clatite, dar imi pierd rabdarea ca era prea pufos aluatul si se intorceau greu.
Faza II: Pun cate o lingura cu aluat in cratita cu ulei si ies niste placintute urate la aspect, dar delicioase!Faza III: Ma cam satur de copt si trec la chec. Mai pun niste ulei, aveam si unt cat o nuca, apoi adaug niste bicarbonat de sodiu si faina cat sa iese un aluat mai gros, dar moale, pe care sa-l pot intinde in tava cu lingura. Arunc si un pumn de stafide sa-i dau personalitate! Ung tava cu ulei, aplatizez aluatul si-l coc. Il las la racit.
Faza IV: Fac o glazura la rece. Dau zaharul prin rasnita electrica de cafea(in 4 ture), amestec bine cu cacaua sa nu fie cocoloase. Adaug 1 lingura de ulei, 1 lingurita de otet si 4 linguri de apa clocotita.
Intind rapid peste chec si gata!De subliniat ca, in afara de glazura, nu am mai pus zahar, ca mustul, adica spuma, era dulce.
A avut o aroma asemanatoare cu a nucii, dar toti beneficiarii au fost multumiti. Langa o cafea, un lapte, un ceai...
Nimic nu se arunca, totul se transforma!
