Un pic deosebita reteta de cea a lui pupi - dar in principiu, este tot varza dulce, usor mai calita decat v-ar pofti inima (la bunicii mei se manca varza calita aproape de-a fi caramelizata - adica roscata fara boia ci doar din facatura ei pe soba cu lemne - deci la foc micutz si constant) Descotorositi adanc varza, in asa fel incat sa puteti desfrunzi cu usurinta pe dumneaei. Fiecarei frunze ii taiati partea cotoroasa, faceti sul 2-3 frunze si taiati fin de tot. Cam asta e secretul verzei dulci calite - ca frunzele sa fie taiate cat mai subtire si fasioarele sa fie tinute un pic cu sare. Si mai e un secret, daca vreti varza dulce caramelizata: puneti varza fin taiata si stoarsa, direct in mult ulei sau untura incinse (varza, ca si ciuperca, suge grasimea; amestecati des, astfel ca toata cantitatea de varza sa prinda culoarea ruginie inainte de-a adauga cantitati mici de apa. Dupa ce stau la sare (timp in care tot taiati la restul de frunze ...) framantati bine in lighean/vailing fasiutele, stoarceti bine de tot si puneti la calit. Fara apa! Cel putin pana varza capata culoare in intregul ei, amestecand mereu, nu puneti apa. Adaugati apa doar daca varza ramane totusi cruda dupa atata calire (daca frunzele sunt subtiri, taietura fina, asta nu se va intampla - eu nu am adaugat pic de apa). Daca totusi trebuie apa, puneti, dar mereu cate un pic si eventual din cea ramasa in ligheam dupa stoarcere. Cand devine lucioasa, grasa si fara pic de apa, e gata. Se gusta de sare, dar se pune la urma de tot, muuuuuult piper.

Un pic deosebita reteta de cea a lui pupi - dar in principiu, este tot varza dulce, usor mai calita decat v-ar pofti inima (la bunicii mei se manca varza calita aproape de-a fi caramelizata - adica roscata fara boia ci doar din facatura ei pe soba cu lemne - deci la foc micutz si constant) Descotorositi adanc varza, in asa fel incat sa puteti desfrunzi cu usurinta pe dumneaei. Fiecarei frunze ii taiati partea cotoroasa, faceti sul 2-3 frunze si taiati fin de tot. Cam asta e secretul verzei dulci calite - ca frunzele sa fie taiate cat mai subtire si fasioarele sa fie tinute un pic cu sare. Si mai e un secret, daca vreti varza dulce caramelizata: puneti varza fin taiata si stoarsa, direct in mult ulei sau untura incinse (varza, ca si ciuperca, suge grasimea; amestecati des, astfel ca toata cantitatea de varza sa prinda culoarea ruginie inainte de-a adauga cantitati mici de apa. Dupa ce stau la sare (timp in care tot taiati la restul de frunze ...) framantati bine in lighean/vailing fasiutele, stoarceti bine de tot si puneti la calit. Fara apa! Cel putin pana varza capata culoare in intregul ei, amestecand mereu, nu puneti apa. Adaugati apa doar daca varza ramane totusi cruda dupa atata calire (daca frunzele sunt subtiri, taietura fina, asta nu se va intampla - eu nu am adaugat pic de apa). Daca totusi trebuie apa, puneti, dar mereu cate un pic si eventual din cea ramasa in ligheam dupa stoarcere. Cand devine lucioasa, grasa si fara pic de apa, e gata. Se gusta de sare, dar se pune la urma de tot, muuuuuult piper.

Se poate manca pur si simplu ca o garnitura langa aproape orice fel de friptura, dar si rece (in cazul in care ati lucrat cu ulei si nu untura), pe felii de paine prajita si frecata cu usturoi - o bunatate stramoseasca de pe vremea cand nu in fiecare zi se aprindea focul cu lemne, mai ales vara.