- Intr-un castron varsati apa impreuna cu sarea (15 gr) si zaharul si amestecati pina se topeste zaharul si acum varsati 50 ml de ulei in aceasta apa. - Adaugati 300 gr de faina si amestecati (eu am amestecat cu mixerul, caci este foarte moale, aproape lichid si deci merge) - Sfarimati drojdia si o adaugati in aluatul acesta foarte moale si continuati sa amestecati cu mixerul vreo 2-3 minute pina cind se incorporeaza foarte bine. - Acum scoateti mixerul din aluat, nu mai aveti nevoie de el ... si adaugati restul de faina si amestecati cu mina, este un aluat destul de moale si lipicios dar asa trebuie sa fie. Eventual va ungeti putin miinile cu ulei in felul asta nu va ramine tot aluatul pe miini. - Varsam direct in tava in care vom coace focaccia 50 ml de ulei si punem aluatul acesta moale si lipicios caruia incercam totusi sa ii damn o forma usor asemanatoare cu cea a tavii (rotund daca tava e rotunda, dreptunghiular daca tava e dreptunghiulara), dar fara sa il strivim sau intindem in tava. Il lasam asa in centrul tavii si il ungem cu o pensula cu putin ulei. - Punem tava cu aluatul la dospit intr-un loc ferit de curent, dar nu incazit mai mult decit temperatura camerei. Va dospi mai repede sau mai incet in functie de temperatura din camera si locul unde l-ati pus. Il lasam pina se dubleaza ca volum, minim 30 minute sau si mai mult. - Cind aluatul a crescut, cu degetele unse de ulei il intindem pe toata suprafata tavii, avind grija ca tava sa fie bine unsa cu ulei (chiar sa avem ulei de citiva mm pe toata suprafata tavii ...). Ungem cu pensula cu ulei si presaram sarea groasa. Lasam iar la dospit minim 30 minute, dar chiar si mai mult. - Dupa ce a dospit din nou apasam pe toata suprafata cu degetele (aceasta focaccia are acest semn ... obligatoriu: gropile de la degetele celui care o pregateste) si varsam restul de ulei pe toata suprafata, trebuie sa fie mult, sa se vada, nu va fie frica sa il adaugati. Lasam din nou la dospit minim 30 minute pentru ultima oara. - Cind este din nou dospita cu o sticluta cu pulverizator (daca nu aveti stropiti cum faceau mamele si bunicile noatsre cind stropeau rufele: introduceti degetele intr-o cana cu apa si apoi scuturati degetele pe toata suprafata focaccei. Nu puneti prea multa apa, nu trebuie sa se formeze balti de apa pe aluat, ci doar sa o hidratati). - Daca este nevoie mai faceti putine gropi in ea cu degetele. Gropile nu trebuie sa rupa aluatul, ci doar sa formeze mici zone in face aluatul este foarte subtire. - Coacem in cuptorul gata incalzit la 220-240 grade c depinde de cuptorul vostru, circa 15-20 minute. Eu am pus tava 5 minute in partea de jos a cuptorului si apoi am mutat-o in partea superioara pina s-a copt cum trebuie. Trebuie sa fie usor aurie, uscata, dar uleioasa la suprafata. Cind e gata scoateti tava din cuptor o lasati putin sa se raceasca pe un gratar sau macar o ridicati si puneti sub colturile ei niste linguri de lemn. Motivul este urmatorul: trebuie sa treaca putin aer pe sub ea, deci fara sa stea lipita tava, in felul asta nu se va inmuia. Apoi o taiati si o serviti ...- Intr-un castron varsati apa impreuna cu sarea (15 gr) si zaharul si amestecati pina se topeste zaharul si acum varsati 50 ml de ulei in aceasta apa. - Adaugati 300 gr de faina si amestecati (eu am amestecat cu mixerul, caci este foarte moale, aproape lichid si deci merge) - Sfarimati drojdia si o adaugati in aluatul acesta foarte moale si continuati sa amestecati cu mixerul vreo 2-3 minute pina cind se incorporeaza foarte bine. - Acum scoateti mixerul din aluat, nu mai aveti nevoie de el ... si adaugati restul de faina si amestecati cu mina, este un aluat destul de moale si lipicios dar asa trebuie sa fie. Eventual va ungeti putin miinile cu ulei in felul asta nu va ramine tot aluatul pe miini. - Varsam direct in tava in care vom coace focaccia 50 ml de ulei si punem aluatul acesta moale si lipicios caruia incercam totusi sa ii damn o forma usor asemanatoare cu cea a tavii (rotund daca tava e rotunda, dreptunghiular daca tava e dreptunghiulara), dar fara sa il strivim sau intindem in tava. Il lasam asa in centrul tavii si il ungem cu o pensula cu putin ulei. - Punem tava cu aluatul la dospit intr-un loc ferit de curent, dar nu incazit mai mult decit temperatura camerei. Va dospi mai repede sau mai incet in functie de temperatura din camera si locul unde l-ati pus. Il lasam pina se dubleaza ca volum, minim 30 minute sau si mai mult. - Cind aluatul a crescut, cu degetele unse de ulei il intindem pe toata suprafata tavii, avind grija ca tava sa fie bine unsa cu ulei (chiar sa avem ulei de citiva mm pe toata suprafata tavii ...). Ungem cu pensula cu ulei si presaram sarea groasa. Lasam iar la dospit minim 30 minute, dar chiar si mai mult. - Dupa ce a dospit din nou apasam pe toata suprafata cu degetele (aceasta focaccia are acest semn ... obligatoriu: gropile de la degetele celui care o pregateste) si varsam restul de ulei pe toata suprafata, trebuie sa fie mult, sa se vada, nu va fie frica sa il adaugati. Lasam din nou la dospit minim 30 minute pentru ultima oara. - Cind este din nou dospita cu o sticluta cu pulverizator (daca nu aveti stropiti cum faceau mamele si bunicile noatsre cind stropeau rufele: introduceti degetele intr-o cana cu apa si apoi scuturati degetele pe toata suprafata focaccei. Nu puneti prea multa apa, nu trebuie sa se formeze balti de apa pe aluat, ci doar sa o hidratati). - Daca este nevoie mai faceti putine gropi in ea cu degetele. Gropile nu trebuie sa rupa aluatul, ci doar sa formeze mici zone in face aluatul este foarte subtire. - Coacem in cuptorul gata incalzit la 220-240 grade c depinde de cuptorul vostru, circa 15-20 minute. Eu am pus tava 5 minute in partea de jos a cuptorului si apoi am mutat-o in partea superioara pina s-a copt cum trebuie. Trebuie sa fie usor aurie, uscata, dar uleioasa la suprafata. Cind e gata scoateti tava din cuptor o lasati putin sa se raceasca pe un gratar sau macar o ridicati si puneti sub colturile ei niste linguri de lemn. Motivul este urmatorul: trebuie sa treaca putin aer pe sub ea, deci fara sa stea lipita tava, in felul asta nu se va inmuia. Apoi o taiati si o serviti ... Focaccia genoveze in dialect a fugassa este una dintre retetele traditionale din regiunea Liguria (a carei capitala este Genova). Ca pentru orice preparat traditional trebuie sa tinem cont de anumite reguli in pregatirea ei chiar daca este foarte clar ca nu poate fi pregatita acasa identica cu cea adevarata si mai ales daca nu ai ingredientele locale si aici nu se pune doar faina si uleiul din Liguria, un ulei delicat, ci chiar si apa care daca are mai mult clor sau alte minerale decit cea locala va da un gust diferit. Deci pasii de urmat obligatoriu in pregatirea acestei focacce: - trebuie sa aiba 2 cm inaltime cind e coapta - trebuie sa fie in acelasi timp crocanta (pe exterior) moale si totusi usor sfarimicioasa - nu are voie sa fie gumoasa - trebuie sa fie uleioasa pe la suprafata - unii chiar o stropesc cu vin alb la suprafata ca sa ii scoata in evidenta aroma - are si o limita de timp in preparare (dospire in primul rind) destul de lunga (evident temperatura nu trebuie sa fie foarte ridicata in locul unde dospeste ca sa o poata face lent) Va recomand insa sa gustati daca ajungeti in zona focaccia originala, in felul asta cind o sa o incercati si voi acasa sa stiti exact ce gust trebuie sa aiba. E buna calda (calduta) mincata asa simpla ca o gustare, e chiar masa de prinz pe plaja, dar si a doua zi inmuiata in cafeaua cu lapte cum fac genovezii (unii dintre ei, ca doar nu se poate generaliza).