Am amestecat ingrediente si am framintat un aluat pe care l-am lasat acoperit cu o cratita cu fundul in sus cel putin 30 minute. Intre timp am fiert cartofii in coaja, i-am curatat si cand erau inca calduti i-am strivit cu ustensila pentru piure. Am ras pe razatoarea mica sfecla rosie si am pus-o intr-o strecuratoare sa se scurga zeama in exces, nu era nevoie sa fac asta daca foloseam sfecla coapta in cuptor. Am pregatit umplutura. Am intins o foaie din aluatul de mai sus, destul de subtire asa cum trebuie pentru pastele umplute. Si am taiat cercuri. Marginile ramase leam framintat din nou si iar le-am intins si am mai taiat alte cercuri. Dar puteti sa le pastrati asa, eventual mai taiati putin bucatile prea mari si aceasta pasta poate fi folosita ca orice alta pasta condimentata dupa gust sau adaugata in pasta e fagioli (fasta cu fasole) sau cu naut.. retete gasiti aici pe rc. Am pus pe fiecare cerc cate o lingurita de umplutura si am indoit in semicerc, am apasat in jurul umpluturii ca sas iasa aerul si am apasat marginile ca sa se lipeasca (daca pasta e prea uscata si nu se lipeste umeziti marginea interna cu degetul ud). Apoi am unit in diferite moduri ca voi sa va alegeti cel care va place mai mult: du dintii unei furculite, varianta clasica si cea mai des folosita mai ales de gospodinele incepatoare sau ciupind pasta pe deasupra sau pe dedesubt formind astfel o margine mai frumoasa. Forma clasica traditionala este cea de semiluna /semicerc insa puteti sa taiati patrate si sa uniti sub forma de triunghi sau sa intindeti o foaie punei ici si colo umplutura asezati deasupra o alta foaie, apasati cu latul palmei pe marginea umpluturii si apoi dupa ce cele doua foi sunt unite taiati cu roata ondulata sau cu o forma patrata sau alta forma dupa gustul vostru. Am pus oala cu apa la fiert si cind a inceput sa clocoteasca am adaugat sarea si am dat focul la minim. Am varsat casunziei in apa, amestecat cu grija sa nu se lipeasca de fundul oalei, apa trebuie sa fie multa ca pentru orice pasta. Am lasat sa fiarba pina cind s-au rdicat la suprafata, daca se ridica chiar imediat adica dupa ce i-ati rasturnat in apa nu stau macar citeva secunde pe fundul oalei e semn ca ati lasat aer in jurul umpluturii in interiorul pastei deci logic nu ii scoateti chiar imediat din apa. Macar 20 secunde (minim) ar trebui sa stea in apa la fundul oalei pina sa se ridice la suprafata. In timp ce casunziei fierb intr-o tigaie pe alta flacara a aragazului puneti putin unt la topit, nu la prajit. Cind untul la foc mic s-a topit tragem tigaia / stingem focul si adaugam in acest unt pasta scoasa cu paleta gaurita, nu este indicat sa scurgeti pasta in strecuratoare caci riscati sa o rupeti.. ideala ar fi oala speciala de fiert paste care are un cos gaurit in interior si cind il ridicati apa se scurge iar pasta ramine in interior. Amestecati pasta cu untul topit, serviti in farfurie, adaugati Grana rasa si daca ati ales varianta allampezzana si macul (incalzit, prajit fara grasime intr-o tigaie separat).

Am amestecat ingrediente si am framintat un aluat pe care l-am lasat acoperit cu o cratita cu fundul in sus cel putin 30 minute. Intre timp am fiert cartofii in coaja, i-am curatat si cand erau inca calduti i-am strivit cu ustensila pentru piure. Am ras pe razatoarea mica sfecla rosie si am pus-o intr-o strecuratoare sa se scurga zeama in exces, nu era nevoie sa fac asta daca foloseam sfecla coapta in cuptor. Am pregatit umplutura. Am intins o foaie din aluatul de mai sus, destul de subtire asa cum trebuie pentru pastele umplute. Si am taiat cercuri. Marginile ramase leam framintat din nou si iar le-am intins si am mai taiat alte cercuri. Dar puteti sa le pastrati asa, eventual mai taiati putin bucatile prea mari si aceasta pasta poate fi folosita ca orice alta pasta condimentata dupa gust sau adaugata in pasta e fagioli (fasta cu fasole) sau cu naut.. retete gasiti aici pe rc. Am pus pe fiecare cerc cate o lingurita de umplutura si am indoit in semicerc, am apasat in jurul umpluturii ca sas iasa aerul si am apasat marginile ca sa se lipeasca (daca pasta e prea uscata si nu se lipeste umeziti marginea interna cu degetul ud). Apoi am unit in diferite moduri ca voi sa va alegeti cel care va place mai mult: du dintii unei furculite, varianta clasica si cea mai des folosita mai ales de gospodinele incepatoare sau ciupind pasta pe deasupra sau pe dedesubt formind astfel o margine mai frumoasa. Forma clasica traditionala este cea de semiluna /semicerc insa puteti sa taiati patrate si sa uniti sub forma de triunghi sau sa intindeti o foaie punei ici si colo umplutura asezati deasupra o alta foaie, apasati cu latul palmei pe marginea umpluturii si apoi dupa ce cele doua foi sunt unite taiati cu roata ondulata sau cu o forma patrata sau alta forma dupa gustul vostru. Am pus oala cu apa la fiert si cind a inceput sa clocoteasca am adaugat sarea si am dat focul la minim. Am varsat casunziei in apa, amestecat cu grija sa nu se lipeasca de fundul oalei, apa trebuie sa fie multa ca pentru orice pasta. Am lasat sa fiarba pina cind s-au rdicat la suprafata, daca se ridica chiar imediat adica dupa ce i-ati rasturnat in apa nu stau macar citeva secunde pe fundul oalei e semn ca ati lasat aer in jurul umpluturii in interiorul pastei deci logic nu ii scoateti chiar imediat din apa. Macar 20 secunde (minim) ar trebui sa stea in apa la fundul oalei pina sa se ridice la suprafata. In timp ce casunziei fierb intr-o tigaie pe alta flacara a aragazului puneti putin unt la topit, nu la prajit. Cind untul la foc mic s-a topit tragem tigaia / stingem focul si adaugam in acest unt pasta scoasa cu paleta gaurita, nu este indicat sa scurgeti pasta in strecuratoare caci riscati sa o rupeti.. ideala ar fi oala speciala de fiert paste care are un cos gaurit in interior si cind il ridicati apa se scurge iar pasta ramine in interior. Amestecati pasta cu untul topit, serviti in farfurie, adaugati Grana rasa si daca ati ales varianta allampezzana si macul (incalzit, prajit fara grasime intr-o tigaie separat). Reteta de casunziei este tipica din zona muntilor Dolomiti (nord estul italiei) in special provinciile Belluno, Vicenza si Verona. Sunt niste ravioli in forma de semiluna umpluti dupa caz cu sfecla rosie si atunci se numesc Casunziei rossi (adica rosii) sau cu spanac sau alte ierburi si atunci se numesc Casunziei verdi (adica verzi). Exista si alte variante cu umplutura cu adaos de ricotta la sfecla si cartof, sau cu gulii in loc de cartof (aceasta pare a fi cea mai veche dintre toate), de dovleac sau din diferite radacinoase. Ca orice reteta traditionala deci din bucataria taraneasca, populara are multe variante si aproape fiecare sat sau familie are reteta proprie mai mult sau mai putin identica cu cea asa zis originala. Exista reteta de Casunziei allampezzana o reteta originara din Cortina dAmpezzo inca de pe vremea cind aceasta faimoasa si foarte eleganta localitate montana nu era atit de faimoasa in lume. Acesti casunziei rosii se servesc cu mac. Desi chiar si acestia au variantele lor in functie de bucataria familiei: italiana sau germana. Deci in umplutura poate aparea usturoi sau iarba ciorii sau scortisoara sau nucsoara daca e o reteta din bucataria cu influenta germana. Condimentul cu care sunt serviti este in general unt topit (nu ii prajiti in unt ci ii amestecati cu unt topit) si brinza rasa Grana Padano. In varianta allampezzana la aceste doua ingrediente se adauga si putin mac (seminte) care au fost mai intii prajite (fara grasime!!) intr-o tigaie. In ajunul Craciunului se servesc cu mac si miere.