Am facut iar amandine, dar de data aceasta o alta reteta, pe care am tot vazut-o pe la Miha si Gabi, dar nu numai. Pot spune, cu mana pe inima, ca este cea mai buna amandina pe care am mancat-o vreodata. tiu ca reteta de baza, ca sa o numesc asa, se afla pe mai multe bloguri, dar din mandrie personala :)) o voi posta si eu.
Blatul l-am preparat asa: am separat albusurile de galbenus si le-am batut spuma tare. Am adaugat apoi zaharul si am mixat continuu. Galbenusurile le-am amestecat cu uleiul si esenta de rom si apoi le-am pus peste albusuri amestecand continuu. Faina am amestecat-o cu cacao si praful de copt si le-am pus cate putin peste spuma de albusuri, mixand intre timp. Am pus totul in tava si am dat la cuptor. Am facut proba cu scobitoarea pentru copt. Am lasat blatul la racit, dupa care l-am taiat in doua. Intre timp, pana s-a racit blatul, am lucrat crema asa: untul l-am topit putit si apoi am adaugat zaharul si l-am mixat pana a inceput sa devina spumos, spre tare. Am adaugat galbenusurile pe rand si apoi cacao. La urma am pus si esenta de rom si am dat la frigider. Separat (pentru a face siropul) am pus pe foc apa cu zaharul si le-am fiert putin dupa care am adaugat si pliculetul de capuccino. Am tras de pe foc si am lasat la racorit. Apoi am trecut la asamblat. Adica...blatul rece si taiat l-am insiropat foarte bine si l-am umplut cu crema. Am dat la frigider pentru cateva ore, cel mai bine e sa il lasati peste noapte. Glazura am facut-o cam asa: am pus pe foc frisca lichida si am rupt ciocolata in mai multe bucati si le-am topit. Apoi le-am turnat peste blatul asamblat, gata scos de la rece. Cam asta e povestea amandinei..o prajitura...fenomenala!, mult mai buna si mai soft ca prima varianta.
