Multumesc Laura pentru forma, multumesc Lavinia pentru inspiratie! Un dulce foarte savurat inainte de 1989, se pare ca a trebuit sa treaca peste 20 de ani, ca sa o readuc in meniul familie;) Un pic cam migaloasa treaba cu coptul, dar foarte savuroasa apoi;)Ouale se mixeaza cu unnpraf de sare si zaharul tos, pana ce se topeste zaharul. Apoi se adauga uleiul, laptele sia moniacul stins, rand pe rand. Faina se adauga in ploaie si se incoporeaza usor, amestecandu-se pana ce se obtine un aluat elastic. Din aluatul obtinut se pun bile mici in preas speciala, preincinsa si unsa cu putin ulei. Se inchide presa si se tine strins inchisa, la copt, pe flacara aragazului, cca. 1 minut pe fiecare. Se repeta operatinuea, pana ce se termina toata compozitia ( cca. 60 de minute :)) Dupa ce s-a raci cojile de nuci se cosmetizeaza indepartand marginile. Acestea se maruntesc, se amesetca cu pudra de cacao, Brumi, nucamacinata, zaharul tos, esenta de rom si laptele rece. Untul moale se mixeaza si se adauga amestecul de mai sus, amestecandu-se usor pana ce se va obtine o crema omogena. Cojile de nuci se vor umple cu crema obtinuta, se unsec doua coji, pentru a se obtine nuca, apoi se tavalesc prin zaharul pudra vanilinat. Apoi se depoziteaza cca. 1 zi, in cutie metalica sau pe un platou acoperit cu folie alimentara. Cu cat stau mai mult cu atat se fragezesc. Spor, rabdare si pofta buna! ;)