Piscoturile astea imi aduc aminte de copilarie,de bunica.
O zapaceam de cap si de multe ori le facea mai brunete piscoturile.
Noua alea ne placeau,mai brunete si mereu ii ziceam,nu ne mai faci piscoturi bronzate.......
Mie nu mi-au iesit asa frumoase,am o forma care seamana cu osul lui Dino din familia Flinston.....e mostenire de la alta bunica,bunica sotului......oricum nu mi-ar iesi asa cum le facea bunica,era tare priceputa.
Imi pare rau ca am pierdut multe retete bune,pentru ca nu le-am notat la timp....
Aluatul se face in doua etape.
Prima data frecam ouale cu zaharul pana devin o spuma si se topeste zaharul,se adauga amoniacul stins cu otet si o cana cu faina.
Se omogenizeaza si se lasa pana a doua zi.
A doua zi punem faina pe blatul de lucru si luam din aluat cam cat intindem o foaie.
Framantam pana obtinem o coca tare,care nu se lipeste si se intinde bine.
Se intinde o foaie nici subtire,nici prea groasa,potrivita.
Cu ajutorul formei se decupeaza piscoturile,se aseaza in tava tapetata cu hartie de copt si se da la cuptorul preincalzit,la foc moderat,cca 10-15 min,depinde si de cuptorul fiecaruia.
La inceput sunt crocante,mie asa imi plac,dar a doua zi se topesc in gura.
Din ele putem sa facem diverse prajituri,sa le folosim la diverse creme la pahar sau le mancam asa cum sunt.
Sper sa-mi mai ramana cateva,ca am niste iaurt grecesc si as face o prajitura..dar maine......important sa frecam foarte bine galbenusurileneaparat lasate dupa o zi pe alta...acoperim castronul cu un servet si il lasam la temperatura camerei
