In anul 1935, intr-un colt linistit din Maramures, un mester al locului a ales sa priveasca sfarsitul vietii printr-o lentila diferita de cea a doliului clasic. Cioplind versuri satirice si pictand scene na ve pe lemn de stejar, el a pus bazele Cimitirului Vesel de la Sapanta. Astazi, monumentul etnografic atrage anual zeci de mii de vizitatori romani si straini, cuceriti de modul firesc, plin de ironie si impacare, in care comunitatea maramureseana a invatat sa infrunte disparitia celor dragi.