Half-Life: Alyx Review – cum numeri până la trei: „Unu, doi... Alyx!”
Chiar daca Valve nu a invatat sa numere inca pana la trei, Half-Life: Alyx este fara doar si poate cel de-al treilea joc de sine statator al celebrei serii de jocuri video. In acelasi timp, este primul joc Half-Life dezvoltat exclusiv pentru o platforma care nu se afla pe birourile unei parti considerabile din randul gamerilor, ci doar pe cele ale unor adevarati pasionati de tehnologie noua, care sunt dispusi sa plateasca bani grei pentru ceva ce inca nu si-a atins adevaratul potential: realitatea virtuala. Desigur, Valve dezvolta un headset VR numit Index, pe care probabil ca spera sa il vanda cu ajutorul acestui nou joc. Totusi, deciziile din jurul acestui titlu mai degraba demonstreaza ca studioul spera ca noul HL: Alyx sa reprezinte un punct de cotitura pentru intreaga industrie. Noul Half-Life dovedeste ce poti face in acest mediu nou daca combini un buget generos, un timp de dezvoltare practic nelimitat, testare riguroasa si talent cat cuprinde.
Half-Life: Alyx nu este primul joc AAA dezvoltat pentru realitate virtuala. Sony si Oculus VR au investit bani grei in ultimii ani pentru a crea experiente grandioase exclusive platformelor lor. Totusi, acesta pare sa fie primul titlu pentru VR care nu experimenteaza prea mult, incercand mai degraba sa puna cap la cap lectiile pe care alti dezvoltatori le-au oferit cu diverse jocuri. Aproape nimic din ceea ce vedem in noul joc Half-Life nu este 100% original. Diverse alte titluri, sau mai degraba experiente, au demonstrat fiecare mecanica de joc in parte, iar acesta este probabil motivul pentru care cei care sunt la curent cu ce a oferit VR-ul in ultimii 3-4 ani nu vor fi imediat impresionati.
Dar Alyx nici macar nu incearca sa iti capteze atentia prin trucuri in VR, lasand totul la discretia jucatorului. De exemplu, inceputul jocului are loc pe acoperisul unei cladiri, avand o perspectiva buna asupra City 17, cu faimoasa Citadela in centru. Poti pur si simplu sa urmaresti ceea ce se intampla in oras, poti interactiona cu diverse obiecte din jurul tau, sau poti sa ignori toate acestea si sa incepi parcurgerea povestii. Cei care nu se grabesc vor avea insa parte de una dintre cele mai realiste simulari de fizica din jocuri VR, o adevarata evolutie fata de ceea ce era posibil in Half-Life 2, de exemplu.
Mainile tale sunt transpuse in joc si interactioneaza in mod realist cu fiecare element in parte. Nu se intampla ca in cazul altor jocuri VR, unde mainile sunt active doar atunci cand apesi un buton pentru a ridica un obiect. Daca mana se loveste de un elementele din decor, acestea vor fi realist miscate. Daca un obiect din calea ta este prea greu pentru a fi ridicat cu o mana, va trebui sa o folosesti si pe cealalta pentru a-ti face loc sa treci mai departe. Cam la fel si in cazul interactiunii cu mediul inconjurator: daca vezi un marker, sa fii sigur ca vei putea sa scrii cu el pe suprafete.
Iar de aici porneste totul. Cam tot ce te-ai astepta din punct de vedere fizic sa se intample este simulat cu mare acuratete. Poti arunca cu orice gasesti in jur, poti interactiona cu diverse obiecte precum radiouri, tot felul de dulapuri si rafturi, si cam cu orice are un maner, buton sau ceva similar.
Realitatea virtuala este probabil cea mai intuitiva experienta la capitolul control, insa poate fi gazda si unora dintre cele mai ciudate senzatii pe care le poti avea in timpul unui joc. In incercarea de a evita stari de rau in randul jucatorilor, Valve a dezvoltat mai multe scheme de control pentru a se potrivi stilului fiecarui jucator in parte. Poti juca stand pe scaun, stand in picioare si chiar in mod room scale , putand sa te plimbi fizic prin mediul de joc. De asemenea, deplasarea poate fi realizata prin miscare continua, similara cu cea a unui joc normal, cu un stick analogic, sau prin teleportare . Iar teleportarea poate fi de doua feluri, blink , adica prin intunecarea rapida a ecranului castii timp de cateva milisecunde, pentru a evita raul de miscare, sau prin miscare rapida in directia indicata, ca un soi de dash .
Alegerea unui mod de control este insa strans legat atat de preferintele personale, rezistenta la miscare in VR dar si de echipamentului folosit. Pentru ca Half-Life: Alyx este dezvoltat de Valve, iar Valve nu obliga jucatorii sa foloseasca un anume dispozitiv, poti utiliza cam orice headset VR pentru a juca. Fie ca ai un Oculus Rift, Oculus Quest, sau Rift S, un dispozitiv din gama HTC Vive, orice headset Windows Mixed Reality sau un Index, jocul va functiona, iar controlul va fi adaptat la controllerele fiecaruia.
Pentru acest review am folosit un dispozitiv Acer OJO 500, pe care l-am testat in urma cu ceva timp si de care ramasesem placut impresionat pentru usurinta de setare si calitatea experientei. Jocul a recunoscut headset-ul si controllerele din prima si nu m-am simtit nicio secunda ca primesc o experienta inferioara altor dispozitive. Ba chiar am optat pentru utilizarea castilor audio incluse in pachet, care au un sunet destul de bun si care nu te deconecteaza complet de exterior. Deh, cand ai un caine care misuna prin casa, este bine sa fii tot timpul vigilent, pentru ca ai putea sa calci pe el in timpul jocului.
OJO 500, configurat pentru o zona de joc de cativa metri pentru o experienta room scale si-a facut treaba foarte bine, ba chiar mai bine decat ma asteptam. Pentru ca stomacul meu nu este pregatit pentru control complet cu un stick analogic in VR, am preferat modul de teleportare cu animatie, care s-a dovedit a fi util in special in confruntarile cu inamicii, fiind mult mai usor sa te feresti de atacurile lor in acest mod. Spre diferenta de alte controllere, cele pentru Windows Mixed Reality nu pot urmari miscarile degetelor individuale, insa toate functiile jocului sunt prezente, de la prinderea obiectelor, la incarcarea manuala a fiecarei arme in parte. Daca aveti sansa sa jucati Alyx pe un dispozitiv OJO 500 de la Acer, sau oricare altul din gama Mixed Reality, nu ezitati. Experienta de joc este cat se poate de autentica.
Primele cateva minute sunt de acomodare cu mediul VR si iti cam prezinta si limitele interactiunii. De exemplu, jocul nu permite atacul cu obiecte din jur. Astfel, Half-Life: Alyx nu are o ranga pe post de arma, iar alte obiecte similare nu pot fi folosite pentru atac. Nu poti sa mergi sau sa sari pe unde ai chef si nu ai posibilitatea de a alege atunci cand vine vorba despre dialoguri. Practic, tu esti Alyx, dar in acelasi timp esti un pasager pe o cale bine stabilita de la inceput. Alyx nu este muta precum Gordon Freeman si va purta multe discutii cu personajele secundare din joc. Senzatia in VR este cel putin ciudata atunci cand personajul tau vorbeste cu o voce feminina si tu esti mascul in realitate.
Iar aceasta deconectare dintre tine si personaj trece repede, intrucat mediile de joc sunt excelent realizate, fiind unul dintre putinele titluri VR care chiar te pot pacali ca esti in alta parte decat la tine in sufragerie. Half-Life 2, chiar daca are grafica depasita pentru standardele de astazi, a reusit la momentul respectiv sa creeze o atmosfera credibila, iar Alyx, la randul sau, ia acele lectii si le aduce in vremurile noastre. Fiecare element in parte este excelent realizat, de la simple obiecte decorative, la cladiri, personaje si inamici.
Ajuta si faptul ca, fiind un joc extrem de liniar, dezvoltatorii par sa fi investit un efort imens in finisarea fiecarei camere in parte. Practic, de fiecare data cand pasesti in alta zona, fiecare element este unic si atunci cand vezi un screenshot, sau un clip de gameplay dupa ce joci Alyx, iti vei aminti cu siguranta de zona respectiva de parca ai fost acolo. Este o senzatie greu de descris, care demonstreaza ca noul joc Half-Life este foarte aproape de limita intre ceea ce creierul uman percepe drept realitate .
Nu ai cum sa nu tresari atunci cand vezi primul Strider indeaproape, o creatura trepieda imensa, sau sa nu te sperii cand vezi un Ant Lion care vine in zbor spre tine. i se va ridica parul de pe maini atunci cand auzi sunetul specific al unui headcrab si aproape ca vei simti mirosul mediilor de joc.
Nu numai ca fiecare decor in parte este bogat in detalii, insa interactivitatea mediilor de joc, alaturi de sunetul atmosferic iesit din comun de realist, dar si de animatiile altor personaje, imposibil de distins fata de cele ale persoanelor reale, te teleporteaza in City 17 mult mai bine decat a reusit vreodata un joc video sa o faca. Cele cateva personaje care apar pe parcursul jocului au animatii faciale de un realism impresionant, iar vocile sunt la un nivel de top, comparabil cu orice joc AAA de pe piata. Ba chiar nu ma asteptam ca sunetul, si in special replicile excelent scrise, sa fie unul dintre elementele care sa-mi ramana cel mai mult in minte. i totusi, acestea sunt lucrurile care apar cel mai rar in Half-Life: Alyx. Acesta este un joc care incurajeaza in primul rand explorarea. Da, ati citit bine. In viziunea mea, cel putin, Half-Life: Alyx nu este la baza un shooter, asemeni Half-Life 1, 2 sau episoadelor. Pentru ca eroina Alyx Vance nu este echipata cu un costum HEV care sa o protejeze de diverse pericole si nici nu poate cara prea mult echipament de lupta, aceasta va trebui sa se bazeze pe un set limitat de abilitati si arme.
In loc sa se catare peste tot si sa impuste din 5 in 5 minute cateva zeci de inamici, aceasta va prefera sa se furiseze, sa isi foloseasca abilitatile de hacker pentru a inchide sau deschide circuite electrice sau diverse incuietori ale echipamentelor Combine. Asta nu inseamna insa ca jocul nu implica shooting . Ba chiar este prezent la tot pasul, insa experienta de joc este comparabila mai degraba cu un titlu survival horror, precum un titlu din seria Resident Evil, decat unul Half-Life.
Ajuta si faptul ca multe dintre confruntarile cu inamici au loc in cladiri abandonate, cu iluminare precara, iar...
Half-Life: Alyx nu este primul joc AAA dezvoltat pentru realitate virtuala. Sony si Oculus VR au investit bani grei in ultimii ani pentru a crea experiente grandioase exclusive platformelor lor. Totusi, acesta pare sa fie primul titlu pentru VR care nu experimenteaza prea mult, incercand mai degraba sa puna cap la cap lectiile pe care alti dezvoltatori le-au oferit cu diverse jocuri. Aproape nimic din ceea ce vedem in noul joc Half-Life nu este 100% original. Diverse alte titluri, sau mai degraba experiente, au demonstrat fiecare mecanica de joc in parte, iar acesta este probabil motivul pentru care cei care sunt la curent cu ce a oferit VR-ul in ultimii 3-4 ani nu vor fi imediat impresionati.
Dar Alyx nici macar nu incearca sa iti capteze atentia prin trucuri in VR, lasand totul la discretia jucatorului. De exemplu, inceputul jocului are loc pe acoperisul unei cladiri, avand o perspectiva buna asupra City 17, cu faimoasa Citadela in centru. Poti pur si simplu sa urmaresti ceea ce se intampla in oras, poti interactiona cu diverse obiecte din jurul tau, sau poti sa ignori toate acestea si sa incepi parcurgerea povestii. Cei care nu se grabesc vor avea insa parte de una dintre cele mai realiste simulari de fizica din jocuri VR, o adevarata evolutie fata de ceea ce era posibil in Half-Life 2, de exemplu.
Mainile tale sunt transpuse in joc si interactioneaza in mod realist cu fiecare element in parte. Nu se intampla ca in cazul altor jocuri VR, unde mainile sunt active doar atunci cand apesi un buton pentru a ridica un obiect. Daca mana se loveste de un elementele din decor, acestea vor fi realist miscate. Daca un obiect din calea ta este prea greu pentru a fi ridicat cu o mana, va trebui sa o folosesti si pe cealalta pentru a-ti face loc sa treci mai departe. Cam la fel si in cazul interactiunii cu mediul inconjurator: daca vezi un marker, sa fii sigur ca vei putea sa scrii cu el pe suprafete.
Iar de aici porneste totul. Cam tot ce te-ai astepta din punct de vedere fizic sa se intample este simulat cu mare acuratete. Poti arunca cu orice gasesti in jur, poti interactiona cu diverse obiecte precum radiouri, tot felul de dulapuri si rafturi, si cam cu orice are un maner, buton sau ceva similar.
Realitatea virtuala este probabil cea mai intuitiva experienta la capitolul control, insa poate fi gazda si unora dintre cele mai ciudate senzatii pe care le poti avea in timpul unui joc. In incercarea de a evita stari de rau in randul jucatorilor, Valve a dezvoltat mai multe scheme de control pentru a se potrivi stilului fiecarui jucator in parte. Poti juca stand pe scaun, stand in picioare si chiar in mod room scale , putand sa te plimbi fizic prin mediul de joc. De asemenea, deplasarea poate fi realizata prin miscare continua, similara cu cea a unui joc normal, cu un stick analogic, sau prin teleportare . Iar teleportarea poate fi de doua feluri, blink , adica prin intunecarea rapida a ecranului castii timp de cateva milisecunde, pentru a evita raul de miscare, sau prin miscare rapida in directia indicata, ca un soi de dash .
Alegerea unui mod de control este insa strans legat atat de preferintele personale, rezistenta la miscare in VR dar si de echipamentului folosit. Pentru ca Half-Life: Alyx este dezvoltat de Valve, iar Valve nu obliga jucatorii sa foloseasca un anume dispozitiv, poti utiliza cam orice headset VR pentru a juca. Fie ca ai un Oculus Rift, Oculus Quest, sau Rift S, un dispozitiv din gama HTC Vive, orice headset Windows Mixed Reality sau un Index, jocul va functiona, iar controlul va fi adaptat la controllerele fiecaruia.
Pentru acest review am folosit un dispozitiv Acer OJO 500, pe care l-am testat in urma cu ceva timp si de care ramasesem placut impresionat pentru usurinta de setare si calitatea experientei. Jocul a recunoscut headset-ul si controllerele din prima si nu m-am simtit nicio secunda ca primesc o experienta inferioara altor dispozitive. Ba chiar am optat pentru utilizarea castilor audio incluse in pachet, care au un sunet destul de bun si care nu te deconecteaza complet de exterior. Deh, cand ai un caine care misuna prin casa, este bine sa fii tot timpul vigilent, pentru ca ai putea sa calci pe el in timpul jocului.
OJO 500, configurat pentru o zona de joc de cativa metri pentru o experienta room scale si-a facut treaba foarte bine, ba chiar mai bine decat ma asteptam. Pentru ca stomacul meu nu este pregatit pentru control complet cu un stick analogic in VR, am preferat modul de teleportare cu animatie, care s-a dovedit a fi util in special in confruntarile cu inamicii, fiind mult mai usor sa te feresti de atacurile lor in acest mod. Spre diferenta de alte controllere, cele pentru Windows Mixed Reality nu pot urmari miscarile degetelor individuale, insa toate functiile jocului sunt prezente, de la prinderea obiectelor, la incarcarea manuala a fiecarei arme in parte. Daca aveti sansa sa jucati Alyx pe un dispozitiv OJO 500 de la Acer, sau oricare altul din gama Mixed Reality, nu ezitati. Experienta de joc este cat se poate de autentica.
Primele cateva minute sunt de acomodare cu mediul VR si iti cam prezinta si limitele interactiunii. De exemplu, jocul nu permite atacul cu obiecte din jur. Astfel, Half-Life: Alyx nu are o ranga pe post de arma, iar alte obiecte similare nu pot fi folosite pentru atac. Nu poti sa mergi sau sa sari pe unde ai chef si nu ai posibilitatea de a alege atunci cand vine vorba despre dialoguri. Practic, tu esti Alyx, dar in acelasi timp esti un pasager pe o cale bine stabilita de la inceput. Alyx nu este muta precum Gordon Freeman si va purta multe discutii cu personajele secundare din joc. Senzatia in VR este cel putin ciudata atunci cand personajul tau vorbeste cu o voce feminina si tu esti mascul in realitate.
Iar aceasta deconectare dintre tine si personaj trece repede, intrucat mediile de joc sunt excelent realizate, fiind unul dintre putinele titluri VR care chiar te pot pacali ca esti in alta parte decat la tine in sufragerie. Half-Life 2, chiar daca are grafica depasita pentru standardele de astazi, a reusit la momentul respectiv sa creeze o atmosfera credibila, iar Alyx, la randul sau, ia acele lectii si le aduce in vremurile noastre. Fiecare element in parte este excelent realizat, de la simple obiecte decorative, la cladiri, personaje si inamici.
Ajuta si faptul ca, fiind un joc extrem de liniar, dezvoltatorii par sa fi investit un efort imens in finisarea fiecarei camere in parte. Practic, de fiecare data cand pasesti in alta zona, fiecare element este unic si atunci cand vezi un screenshot, sau un clip de gameplay dupa ce joci Alyx, iti vei aminti cu siguranta de zona respectiva de parca ai fost acolo. Este o senzatie greu de descris, care demonstreaza ca noul joc Half-Life este foarte aproape de limita intre ceea ce creierul uman percepe drept realitate .
Nu ai cum sa nu tresari atunci cand vezi primul Strider indeaproape, o creatura trepieda imensa, sau sa nu te sperii cand vezi un Ant Lion care vine in zbor spre tine. i se va ridica parul de pe maini atunci cand auzi sunetul specific al unui headcrab si aproape ca vei simti mirosul mediilor de joc.
Nu numai ca fiecare decor in parte este bogat in detalii, insa interactivitatea mediilor de joc, alaturi de sunetul atmosferic iesit din comun de realist, dar si de animatiile altor personaje, imposibil de distins fata de cele ale persoanelor reale, te teleporteaza in City 17 mult mai bine decat a reusit vreodata un joc video sa o faca. Cele cateva personaje care apar pe parcursul jocului au animatii faciale de un realism impresionant, iar vocile sunt la un nivel de top, comparabil cu orice joc AAA de pe piata. Ba chiar nu ma asteptam ca sunetul, si in special replicile excelent scrise, sa fie unul dintre elementele care sa-mi ramana cel mai mult in minte. i totusi, acestea sunt lucrurile care apar cel mai rar in Half-Life: Alyx. Acesta este un joc care incurajeaza in primul rand explorarea. Da, ati citit bine. In viziunea mea, cel putin, Half-Life: Alyx nu este la baza un shooter, asemeni Half-Life 1, 2 sau episoadelor. Pentru ca eroina Alyx Vance nu este echipata cu un costum HEV care sa o protejeze de diverse pericole si nici nu poate cara prea mult echipament de lupta, aceasta va trebui sa se bazeze pe un set limitat de abilitati si arme.
In loc sa se catare peste tot si sa impuste din 5 in 5 minute cateva zeci de inamici, aceasta va prefera sa se furiseze, sa isi foloseasca abilitatile de hacker pentru a inchide sau deschide circuite electrice sau diverse incuietori ale echipamentelor Combine. Asta nu inseamna insa ca jocul nu implica shooting . Ba chiar este prezent la tot pasul, insa experienta de joc este comparabila mai degraba cu un titlu survival horror, precum un titlu din seria Resident Evil, decat unul Half-Life.
Ajuta si faptul ca multe dintre confruntarile cu inamici au loc in cladiri abandonate, cu iluminare precara, iar...
