Nimic nu m-a amarat mai mult decat cand am vazut pe unul care fusese candva un baiat sarac ti apoi crescut la mesele fratesti, imbracat cu hainele daruite de surorile evlavioase, adapostit, miluit, crescut si invatat carte inalta de catre dragostea fratilor si in Numele lui Hristos, iar dupa ce a ajuns sa aiba []Nimic nu m-a amarat mai mult decat cand am vazut pe unul care fusese candva un baiat sarac ti apoi crescut la mesele fratesti, imbracat cu hainele daruite de surorile evlavioase, adapostit, miluit, crescut si invatat carte inalta de catre dragostea fratilor si in Numele lui Hristos, iar dupa ce a ajuns sa aiba avutie, grasime si situatie inalta din cosurile lui pline nu s-a indurat sa dea nici doua pere la un copil catre care nu-i era rusine sa se laude aratandu-i perele lui, desi vedea cum copilul se uita la gramada lui de pere cu ochii umeziti de dorinte si de rusineCe sa mai zici despre o fiinta nerecunoscatoare? Ca e om? iti vine asa de greu sa zici ca e om! Caci pana si un caine tine minte un bine care i s-a facut. i cauta sa-si intoarca recunostinta intr-un fel, fie si numai printr-o prietenoasa clatinare din coada, catre cel care i-a dat o bucata de paine! Recunoscatorul om, este mai rau decat recunoscatorul animal.

Sufletele scumpe fac daruri scumpe. Sufletele mari nu fac daruri mici.

Cand un imparat a facut dar unui prieten al sau, o comoara de mare pret, acela i-a zis uimit: Maiestate, dar este prea mult! Pentru tine poate parea prea mult i-a zis imparatul, dar pentru mine, nu. Eu pot oricat, eu sunt imparatul! Atunci, cat poate Dumnezeu!Suflete al meu, daca Il iubesti cu adevarat pe Hristos, pastreaza numai pentru El ceeace ai tu mai scump: El este Imparatul tau! Fa-I bucuria numai lui Iisus cu ceea ce ai tu mai de pret, caci este dovada supremei iubiri, jertfa suprema! El asa a facut pentru noi!Ceea ce datorezi numai lui Dumnezeu, nu da nimanui altuia niciodata, decat Lui. Atunci si numele tau va straluci vesnic alaturi de al Lui (Apoc. 3, 21). Ca numele Mariei langa mirul ei cel scump, jertfit lui Iisus.

Cat de mult pretuim noi pe oamenii nostri mari si ocaziile mari, pe care le avem unice in viata pe pamantul acesta! Cat de putini dintre noi au stiut sa se foloseasca bine de prilejurile mari pe care le-au avut!Am invatat atat de mult si am primit atat de mult de la niste mari oameni ai lui Dumnezeu Dar cand ne aducem aminte acum, cat de multe asemanari le-am uitat, trebuie sa ni se umple inima de durere si de invinuiri. O, cat de multe am pierdut din pricina asta. i cat de mult n-am avut nici minte atunci si nici grija ca sa le folosim mai bine, abia acum ne dam seama ce nepriceputi am fost!Mintea tanara si inima neincercata isi inchipuie ca totdeauna parintii vor fi tot cu noi. i nu stim rascumpara mai bine timpul acela scump. Indata insa ce ramanem fara ei, incepem sa ne dam seama de marea ocazie pe care am avut-o si de marele folos pe care l-am fi putut avea, dar in zadar!Este un timp de mila si un timp si de har, timpul cand Hristos ne tot imbie mantuirea si ne tot asteapta sa-L primim in inima noastra ca sa devenim copii ai lui Dumnezeu dar daca timpul acesta trece, fara ca sa L cunoastem, el nu se mai intoarce adesea niciodata pentru noi, ci numai impotriva noastra (Evrei 12, 25-29).

Sunt unice in viata noastra, ocaziile cand putem face ceva deosebit pentru Hristos, pentru Lucrarea Lui, pentru Imparatia si Evanghelia Sa. Daca nu intelegem vremea si ocazia pe care le avem atunci, sau daca le amanam, ocazia s-a pierdut si vremea s-a dus pentru totdeauna. Iar apoi vine indata diavolul sau moartea, si...