Cuvantul temator e sunet sec. Hristos a vorbit ca unul ce are putere, nu in soapta precum fariseii si pacatosii. Cuvintele lui Hristos sant ca niste lumanari aprinse in intunericul acestei lumi. Cuvintele tuturor filosofilor s au stins deja, ori se vor stinge. Chiar si o adiere neinsemnata e in stare sa le stinga. Dar nici []Cuvantul temator e sunet sec. Hristos a vorbit ca unul ce are putere, nu in soapta precum fariseii si pacatosii. Cuvintele lui Hristos sant ca niste lumanari aprinse in intunericul acestei lumi. Cuvintele tuturor filosofilor s au stins deja, ori se vor stinge. Chiar si o adiere neinsemnata e in stare sa le stinga. Dar nici pe pamant, nici in cosmos, nu se afla vreo furtuna care ar putea stinge lumina lui Hristos. De aceea, numai El a putut spune ceea ce, niciodata, nimeni altul dintre muritori nu a indraznit sa spuna: Cerul si pamantul vor trece, iar cuvintele mele nu vor trece. /Mat. 24:35, Mar. 13:31, Lc. 21:33/ i cu cat sant furtunile mai puternice si vanturile mai tari, cu atat mai limpede ard flacarile cuvintelor lui Hristos. De aceasta s au incredintat apostolii in furtuna de pe iezerul Ghennisaretului. Cand s a iscat dintr o data furtuna, s a facut atat de mare incat valurile intrau in corabie, si atunci Andr i, inspaimantat, nu a strigat catre P tru: Frate P tre, scapa-ma! Nici F lipp nu l-a strigat pe Vartholom i in ajutor, nici Matth i pe Thadd u. Ei stiau ca sant oame-ni simpli, si ca puterea lor este nimic inaintea dezlantuirii stihiilor naturii. Ci toti, intr o clipa, si-au indreptat ochii spre El, spre Iisus, si ca dintr o singura gura au strigat catre El: Doamne, mantuieste-ne, ca pierim! /Mat. 8:25/ Atunci El s a sculat, si a certat marea si vantul: Taci, amuteste! /Mar. 4:39/ si, dintr o data, s a facut o mare liniste. i ucenicii au vazut si au stiut ca cuvintele lui Iisus nu sant cuvintele unui om neputincios, ci cuvintele Dumnezeului cel Atotputernic.

Oare nu am dobandit si noi aceasta incredintare apostoleasca in furtuna razboiului trecut? Oare nu am privit neputinciosi unul la altul, neasteptand ajutor unul de la celalalt? i, oare, in marea primejdie si spaima, nu ne-am amintit de El, Iisus Hristos, Carmaciul corabiei universului, si, oare, nu am strigat catre El: Doamne, izbaveste-ne, caci pierim!? Chiar daca nu toti Sarbii au stiut sa isi aduca aminte de El ca ajutator, multi, foarte multi si-au adus aminte si au strigat: Doamne Iisuse, izbaveste-ne, caci ne afundam! i El s a scu-lat, si a amenintat cumplita furtuna, si s a asternut o liniste mare. Ii vom fi oare recunoscatori, fi-vom oare? Ori vom pricinui, cu uita-rea noastra de Dumnezeu binecunoscuta in vremurile bune, o alta furtuna mai cumplita, o si mai pierzatoare furtuna a razboiului?Iata, aceasta este sarcina noastra de acum, pe care Dumnezeu ne-a dat-o sa o ducem la bun sfarsit si sa ne facem vrednici de ea. Ma cutremur cu totul de...