Credinţa – Aurul care trebuie încercat prin foc (I Petru 1,7)
Satana a incercat sa nimiceasca credinta lui Iov cu ajutorul suferintelor si ispitelor, dar nu i-a reusit. Cu ajutorul ispitelor staruie si azi Satana neincetat sa tulbure credinta celor credinciosi. Asa se explica faptul de ce oamenii credinciosi dau parca de mai multe necazuri decat cei pacatosi. Suferintele si necazurile sunt o incercare a credintei []Satana a incercat sa nimiceasca credinta lui Iov cu ajutorul suferintelor si ispitelor, dar nu i-a reusit. Cu ajutorul ispitelor staruie si azi Satana neincetat sa tulbure credinta celor credinciosi. Asa se explica faptul de ce oamenii credinciosi dau parca de mai multe necazuri decat cei pacatosi. Suferintele si necazurile sunt o incercare a credintei lor, care trebuie biruita prin credinta. Credinta adevarata se adevereste tocmai in focul ispitelor si necazurilor. Credinta cea tare biruie toate ispitele, trece cu bine peste toate incercarile, pentru ca la urma sa se bucure de roadele biruintei. Aurul care a trecut prin foc iese la urma si mai curat si mai stralucitor. Credinciosul care rabda suferinta, la urma iese biruitor. Necredinciosul se inalta pana la un loc si apoi se rastoarna cu huiet mare (Ps. 37 si 73).
Suferinta si rabdarea duc la biruintaCand am fost la Ierusalim, pe drumul pe mare am avut si o furtuna. Valurile vuiau ingrozitor. Parea ca toate apele marii s-au revol tat. Capitanul vaporului ne-a spus ca la o adan cime de 200 de metri nu se simte furtuna. Oricat de groaznica ar fi furtuna pe mare, de la adancimea de 200 de metri in jos ea nu se mai simte. Acolo marea este mereu linistita si nemiscata. Asa e si viata unui crestin adevarat, a carui credinta s-a pogorat in adancimile Evangheliei Mantuitorului.
Orice vifor de valuri si furtuni ar scorni dia volul in marea vietii noastre, ea nu se tulbura pana cand avem o credinta infipta in adancimile Evangheliei Mantuitorului. Crestinii de azi sunt o mare ce n-are liniste, tocmai fiindca nu traiesc o viata adancita in Evanghelia Mantuitorului....
Suferinta si rabdarea duc la biruintaCand am fost la Ierusalim, pe drumul pe mare am avut si o furtuna. Valurile vuiau ingrozitor. Parea ca toate apele marii s-au revol tat. Capitanul vaporului ne-a spus ca la o adan cime de 200 de metri nu se simte furtuna. Oricat de groaznica ar fi furtuna pe mare, de la adancimea de 200 de metri in jos ea nu se mai simte. Acolo marea este mereu linistita si nemiscata. Asa e si viata unui crestin adevarat, a carui credinta s-a pogorat in adancimile Evangheliei Mantuitorului.
Orice vifor de valuri si furtuni ar scorni dia volul in marea vietii noastre, ea nu se tulbura pana cand avem o credinta infipta in adancimile Evangheliei Mantuitorului. Crestinii de azi sunt o mare ce n-are liniste, tocmai fiindca nu traiesc o viata adancita in Evanghelia Mantuitorului....
Sursa: Oastea Domnului
Vezi articolul complet pe Oastea Domnului