11 Niciodata cand am ascultat de frati, n-am ajuns rau si n-am regretat nici unii, dar cand n-am ascultat, totdeauna am cules numai dureri si nenorociri, caci neascultarea totdeauna duce la rau. Si pe cei mici si pe cei mari. Mai ales pe cei mari, fiindca acestia isi inchipuie ca ei nu mai au datoria sa []11 Niciodata cand am ascultat de frati, n-am ajuns rau si n-am regretat nici unii, dar cand n-am ascultat, totdeauna am cules numai dureri si nenorociri, caci neascultarea totdeauna duce la rau.

Si pe cei mici si pe cei mari.

Mai ales pe cei mari, fiindca acestia isi inchipuie ca ei nu mai au datoria sa asculte. Asa ceva nu se mai potriveste cu ei.

Nu-i pierzarea mai sigura pentru nimeni, ca pentru acestia.

Si nici intoarcerea mai grea ca a lor.12 Sa luam bine seama la orice bune indrumari, pana cand vremea salvarii n-a trecut.

Caci si mantuirea isi are o vreme a ei. Daca trece vremea aceasta fara folos, totul este zadarnic.13 Pe cat de statornic ramane Domnul in felul Lui, in gandurile Lui si in Caile Sale Sfinte, fata de ale oamenilor, tot pe aat de neschimbati raman si bietii oameni, in gandurile si caile lor cele inselatoare si potrivnice de ale lui Dumnezeu.14 Domnul Dumnezeu cere omului sa creada, ca o conditie neaparata mai dinainte, pentru ca omul apoi sa ajunga sa vada.

El vrea ca omul sa creada mai dinainte in ceea ce ii va spune Cuvantul Lui.

Dar omul cere si el Domnului tot ca o conditie, ca mai intai sa vada, apoi sa ajunga sa creada.15 Daca am putea crede mai intai noi pe Domnul, deplin si intotdeauna, cu cat mai binecuvantate roade spre mantuire ar avea...