Un mare dar a facut Dumnezeu Bisericii si poporului nostru, atunci cand a trimis aceasta Lucrare cereasca, acest duh innoitor, aceasta chemare de a iesi din pacat spre neprihanire, din moarte la viata, spre trezirea si salvarea sufleteasca a neamului nostru. Bunul Dumnezeu a ascultat atatea veacuri rugaciunile indurerate ale stramosilor nostri despartiti unii []Un mare dar a facut Dumnezeu Bisericii si poporului nostru, atunci cand a trimis aceasta Lucrare cereasca, acest duh innoitor, aceasta chemare de a iesi din pacat spre neprihanire, din moarte la viata, spre trezirea si salvarea sufleteasca a neamului nostru. Bunul Dumnezeu a ascultat atatea veacuri rugaciunile indurerate ale stramosilor nostri despartiti unii de altii si calcati in picioare de tot felul de straini , a vazut suferintele si jertfele lor si, atunci cand a socotit El, ne-a facut dreptate, unind pe toti fratii intre aceleasi granite geografice. Dar aceasta unitate nu putea sa fie deplina fara o unitate sufleteasca. De aceea, Mantuitorul nostru a facut aceasta chemare prin glasul Parintelui Iosif Trifa de acolo, din mijlocul tarii , indemnand pe toti romanii sa faca un efort comun spre a scoate afara din hotarele tarii noastre bolovanul cel mare al pacatului, care facea un zid de despartire intre noi si Dumnezeu si, totodata, ne dezbina si pe noi.

Se poate vorbi mult si frumos despre izbanzile Oastei Domnului in lupta impotriva pacatului, despre luptele cu diferitele duhuri care se napusteau asupra ei ca s-o sfasie, despre suferintele fratilor nostri ostasi, care au marturisit frumos pe Domnul, in anchete, in temnite si in alte imprejurari grele. Dar despre toate acestea se scrie in amanunt, in Istoria unei jertfe , o istorie a unei jertfe continue, Istoria Oastei Domnului, pe care orice ostas adevarat trebuie sa o cunoasca, pentru a sti cum sa urmeze sfintilor nostri inaintasi, dupa indemnul Sf. Ap. Pavel, de la Evrei 13, 7.

Ei au facut istorie, dar noi cum ne raportam la acest trecut glorios, care se datoreza jertfei lor? Se implinesc o suta de ani de Oastea Domnului si totodata, treizeci si trei de ani de libertate religioasa. Noi am facut, din timp, pregatiri pentru a sarbatori cum se cuvine aceasta suta de ani, acest centenar de Oaste. Foarte bine! La sarbatori ne pricepem, cantam cantari de slava Domnului, Cel care pana la locul acesta ne-a ajutat (I Regi 7, 12), reamintim biruintele si jertfele inaintasilor, dar sa nu ne oprim numai la atat! Noi, cei de azi, suntem beneficiarii acestei ultime treimi de centenar, in care s-a putut lucra destul de rodnic in ogorul Domnului (ca sa nu spunem mai mult). Cum am lucrat noi in tot acest timp? Cum am luptat impotriva duhurilor sfasietoare de Oaste? Cum am pastrat...