Mâne-l apa… N-are nici o valoare!
Un firisor de nisip este talentul pe care-l ai Un firisor de nisip este intelepciunea pe care o ai Un firisor de nisip este vechimea ta Un firisor de nisip esti, frate! Tu ai dori sa fii mai presus decat fratii tai, ca toti sa asculte de tine, ca toti sa faca ceea ce spui []Un firisor de nisip este talentul pe care-l aiUn firisor de nisip este intelepciunea pe care o aiUn firisor de nisip este vechimea taUn firisor de nisip esti, frate!Tu ai dori sa fii mai presus decat fratii tai, ca toti sa asculte de tine, ca toti sa faca ceea ce spui tu i firisoarele de nisip le spulbera vantul cand vine si le duce apa cand vine! Atunci sa lasam nisipul! Mane-l apa N-are nici o valoare! Haidem pe Stanca cea care este Hristos! Sa stam acolo toti feriti de griji, scutiti de necazuri!Ganduri bune au avut acesti oameni si o judecata a fost si aceasta, dar nu s a potrivit cu voia si cu planul lui Dumnezeu. Dumnezeu voieste ca toate firisoarele de nisip sa nu fie luate de vant, sa nu fie manate de valuri si de ape. Dumnezeu voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti, ca toti oamenii cazuti sa fie scosi la liman, sa fie indreptati spre o tinta, sa aiba viata toti cei ce o doresc.
Atunci a facut un plan! Ce sa facem cu firisoarele nisip ca sa le folosim? Ca sa nu mai stea unul langa altul, ca sa nu mai stea unul cu altul, sa facem o lucrare ca toate firisoarele sa fie unul in celalalt i sa se poata face o unitate, si sa se poata face o inchegare, si sa se poata face o legatura.
Acestea au fost planuri mari, o intelepciune inalta, o judecata inalta, mai presus de mintile noastre, mai presus de puterile noastre. Atunci s-a ales un mijloc, s-a gasit un leac: Sa facem praf de stanca! Firisoarele mici de stanca sa le coboram in praful nisipului jos, ca, amestecandu-le unul cu celalalt, sa le putem invalui. Caci piatra, firisoarele de piatra, ele nu-si pierd puterea lor, ci au putere in sine insele sa inchege iarasi, sa uneasca iarasi Pentru ca firisoarele de nisip sa nu mai fie imprastiate, ci sa fie inchegate, sa se faca din ele o stanca, o unitate, si sa poata si ele sa fie folosite. Adica nisipul cel de aruncat, care nu e bun de nimic, sa ajunga iarasi stanca puternicaCe plan a fost planul acesta mare si minunat! Dumnezeu a acceptat ca Stanca sa fie zdrobita! Sa fie facuta praf! Sa fie coborata jos, in praful firisoarelor de nisip, pentru ca din Jertfa Crucii, pentru ca din Sangele ce-a curs, pentru ca din lacrimile tale de cainta, ale firisoarelor de nisip, sa se inchege ceva, sa se intemeieze iarasi ceva. Pentru ca sa putem fi de folos si noi in planul lui Dumnezeu.
Acest Mester Zidar Intelept a fost Dumnezeu. Dupa Modelul lui Hristos a lucrat si Sfantul Petru, care, in ziua Cincizecimii a unit 3000 de firisoare de nisip cu Stanca de pe Golgota. El a fost acela care a adus pe Hristos-Stanca la firisoarele de nisip printr-o unire si le-a spus: Aici nu mai sunt doi, ci Unul Singur: Hristos! Multimea celor ce crezusera era o inima si un gand, pentru ca s-au unit cu Hristos, pentru ca au fost uniti cu Hristos si toti erau sudati.
Iata ce putere! Mare intelepciune a fost intelepciunea aceasta, fratii mei dragi!Dupa Apostolul Petru au fost altii care au facut tot la fel. Misiunea noastra este aceasta, cum s-a mai spus: sa-L ducem pe Hristos la lume si pe oameni la Hristos. De la el au fost multi mesteri zidari pana la noi, care au inceput sa faca lucrul acesta.
Noi lucram la constructii de case. Temelia casei o facem din piatra, zidurile peretilor, din caramida, dar la caramida, pentru ca una cu alta sa se uneasca ca si cu...
Atunci a facut un plan! Ce sa facem cu firisoarele nisip ca sa le folosim? Ca sa nu mai stea unul langa altul, ca sa nu mai stea unul cu altul, sa facem o lucrare ca toate firisoarele sa fie unul in celalalt i sa se poata face o unitate, si sa se poata face o inchegare, si sa se poata face o legatura.
Acestea au fost planuri mari, o intelepciune inalta, o judecata inalta, mai presus de mintile noastre, mai presus de puterile noastre. Atunci s-a ales un mijloc, s-a gasit un leac: Sa facem praf de stanca! Firisoarele mici de stanca sa le coboram in praful nisipului jos, ca, amestecandu-le unul cu celalalt, sa le putem invalui. Caci piatra, firisoarele de piatra, ele nu-si pierd puterea lor, ci au putere in sine insele sa inchege iarasi, sa uneasca iarasi Pentru ca firisoarele de nisip sa nu mai fie imprastiate, ci sa fie inchegate, sa se faca din ele o stanca, o unitate, si sa poata si ele sa fie folosite. Adica nisipul cel de aruncat, care nu e bun de nimic, sa ajunga iarasi stanca puternicaCe plan a fost planul acesta mare si minunat! Dumnezeu a acceptat ca Stanca sa fie zdrobita! Sa fie facuta praf! Sa fie coborata jos, in praful firisoarelor de nisip, pentru ca din Jertfa Crucii, pentru ca din Sangele ce-a curs, pentru ca din lacrimile tale de cainta, ale firisoarelor de nisip, sa se inchege ceva, sa se intemeieze iarasi ceva. Pentru ca sa putem fi de folos si noi in planul lui Dumnezeu.
Acest Mester Zidar Intelept a fost Dumnezeu. Dupa Modelul lui Hristos a lucrat si Sfantul Petru, care, in ziua Cincizecimii a unit 3000 de firisoare de nisip cu Stanca de pe Golgota. El a fost acela care a adus pe Hristos-Stanca la firisoarele de nisip printr-o unire si le-a spus: Aici nu mai sunt doi, ci Unul Singur: Hristos! Multimea celor ce crezusera era o inima si un gand, pentru ca s-au unit cu Hristos, pentru ca au fost uniti cu Hristos si toti erau sudati.
Iata ce putere! Mare intelepciune a fost intelepciunea aceasta, fratii mei dragi!Dupa Apostolul Petru au fost altii care au facut tot la fel. Misiunea noastra este aceasta, cum s-a mai spus: sa-L ducem pe Hristos la lume si pe oameni la Hristos. De la el au fost multi mesteri zidari pana la noi, care au inceput sa faca lucrul acesta.
Noi lucram la constructii de case. Temelia casei o facem din piatra, zidurile peretilor, din caramida, dar la caramida, pentru ca una cu alta sa se uneasca ca si cu...
