Doamne Iisuse Hristoase, Tu ai suferit mai mult decât mine. Ajută-mi să mi pot şi eu duce crucea mea.
O, dragii mei, aduceti-va aminte cum Duhul lui Dumnezeu, Care ne-a trezit din somnul pacatelor demult, demult, odata, dupa ce ne-a trezit din acest somn greu al pacatului, ne-a adus la cunostinta starii noastre pierdute, ne-a facut sa strigam disperati: O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de o astfel de moarte? , si ne-a facut apoi sa ne ridicam privirile spre Crucea Golgotei si sa auzim glasul cel dulce al iubirii lui Dumnezeu, ca Sangele lui Iisus Hristos ne curateste de orice pacat. i acolo, la picioarele Crucii, aduceti-va aminte cum a cazut pacatul si cat de usurati ne-am simtit, plecati la picioarele Mantuitorului nostru Iisus Hristos.
O, dragii mei, pare-mi-se ca cei mai multi dintre noi pana aci am parcurs drumul. Am ajuns sa ingenunchem la picioarele Domnului Iisus. O, dar lupta inca e lunga. Nu s-a sfarsit. Trebuie, asa cum spunea Parintele Iosif, sa adancim in noi Jertfa si Crucea Mantuitorului, sa staruim mereu in cuvintele citate, de a ne rastigni impreuna cu Hristos, de a fi noi insine in fiecare zi tribunalul suprem care sa condamne omul nostru cel vechi spre rastignire si sa-l rastignim impreuna cu Hristos. Sa tinem rastignit omul cel vechi, ca omul cel nou sa biruiasca si sa nu mai traim dupa indemnurile firii, ci dupa indemnurile Duhului lui Dumnezeu, dupa omul cel nou, cel dinauntru. Aceasta se poate numai atunci cand, constienti de starea noastra si adanc smeriti, ne recunoastem in fata lui Dumnezeu asa cum suntem. Haideti sa zicem: Doamne, inca nu suntem asa cum ne vrei Tu. Mai sunt inca zbarcituri si pete pe fata noastra, ca mireasa a Ta si Tu ne vrei sa fim mireasa a Ta. Daca nimeni nu are, eu mai am inca. i vreau din toata inima sa mor impreuna cu Hristos, sa ma rastignesc impreuna cu El . Sa murim cu totii, sa ne rastignim impreuna cu Hristos, ca de-abia atunci incepe viata noastra cea adevarata, cea duhovniceasca.
Daca ar fi sa ne cercetam fiecare in lumina Cuvantului lui Dumnezeu, o, iubitii mei, de cate ori ar trebui sa ne rusinam de [felul cum ne] prezentam noi in familii si intre copiii nostri, de unele purtari sau iesiri nepotrivite, care nu arata chipul lui Hristos pe fata noastra. Drept asa este. De cate ori, in societate si in mijlocul celor cu care traim, avem iesiri nepotrivite, de care nu numai in fata lui Dumnezeu, ci chiar si-n fata semenilor nostri uneori ne rusinam. De ce sa nu fim sinceri si sa recunoastem? i totusi Dumnezeu ne iubeste asa de mult si vrea sa ne faca Mireasa Lui iubita, Biserica Lui fara de pata, fara zbarcitura sau ceva de felul acesta.
O, cat ar trebui sa spunem cu apas cuvintele Sfantului Apostol Pavel si sa fie o realitate traita in viata noastra aceste cuvinte, cum ca: nu mai traim noi, ci Hristos traieste in noi . Cand am ajuns la aceasta stare, sa simtim ca Hristos traieste in noi si ca am sfintit pe Hristos ca Domn si Stapan al vietii noastre, atunci suntem plini de bucurie si suntem intr-adevar fericiti. [Dar] nu vom ajunge, daca nu vom ramane adanc smeriti la picioarele Crucii Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Caci fara de Jertfa de pe Cruce nu este si nu poate fi nici un fel de mantuire sufleteasca. Depinde de mine. Daca voiesc puternic sa-mi cladesc o casa (vorbind fireste, despre lucrurile de pe pamant), trebuie nu numai [sa am] gandul si vointa, ci trebuie sa si incep intr-o buna zi lucrul, sa-mi strang un material sau altul, pana cand voi avea mai multe. i apoi sa ma apuc de lucru. Trebuie sa unim cu credinta noastra fapta. Care dintre noi nu cunoaste voia lui Dumnezeu asa de bine? Toti. Aceasta v-o marturisesc din experienta. In momentul in care as gresi numai un cuvant sau as avea o abatere in fata credinciosilor mei, toti ar fi in stare sa spuna: Uite ce a facut! . Chiar si cel mai slab si mai neinsemnat. Cu atat mai mult noi, care de mult, de mult am inceput sa citim Cuvantul lui Dumnezeu, sa-l ascultam, sa-l iubim, stim si cunoastem voia lui Dumnezeu. Dar ne trebuie puterea, ne trebuie pe Hristos in noi, ca prin El, prin aceasta putere, prin Hristos, sa realizam trairea vietii in Hristos. Cu alte cuvinte, sa traiasca Hristos in noi. Noi sa fim morti si Hristos sa traiasca in noi. Cand vom ajunge la aceasta stare, atunci, la fiecare pas, la fiecare cuvant, la fiecare inceput de lucru, Il vom intreba: Doamne Iisuse Hristoase, Tu poti sa faci aceasta? Nu. N-o fac nici eu.
Sau cand vom fi in necazuri si in dureri: Doamne Iisuse Hristoase, Tu ai suferit mai mult decat mine. Ajuta-mi sa mi pot si eu duce crucea mea.
Sau cand vom fi la vreo rascruce, nestiind ce sa alegem, Il vom intreba pe Domnul Iisus: Doamne, arata-mi Tu, lumineaza-ma Tu! i cu atata bucurie Domnul Iisus Hristos, daca intr-adevar este viu in noi, ne va calauzi. Caci despartiti de Mine, spunea Mantuitorul, nu puteti face nimic . E foarte adevarat.
Pentru aceasta Hristos trebuie sa traiasca in noi. i va trai numai atunci cand ne vom rastigni fata de lume. i atunci vom avea puterea aceea de a trai in Hristos si El in noi, in totul dupa voia Lui.
Multe ar fi de spus in asemenea prilejuri. Sunt insa atatia frati si m-as fi multumit si as fi fost asa de bucuros si numai sa stau sa ascult, si numai sa-i privesc pe fratii mei, ca mi se umple inima de bucurie. Caci va marturisesc, n-am alta bucurie pe pamant, decat cei ce-L iubesc in curatie pe Hristos si doresc sa-L asculte din toata inima. i, fratii mei, Domnul Iisus ne va ajuta. Ca stie si slabi ciunile noastre. Dar daca avem vointa puternica si dorim sa rastignim omul nostru cel vechi, Domnul ne va ajuta, ne va da putere sa ne ducem lupta pana la capat. Sa nu deznadajduim, sa nu disperam. Hristos este cu noi. i sa stiti asa cum spunea...