1. Exista vreo diferenta intre misiunea interna si cea externa? Dupa cum stiti, terminologia misiune interna e o influenta a cuvantului germanic inneremission si in el noi am gasit un pretext foarte usor de a ne convinge ca noi suntem misionari prin faptul ca facem misiune interna. i dupa cum si porunca zice clar: si []1. Exista vreo diferenta intre misiunea interna si cea externa?Dupa cum stiti, terminologia misiune interna e o influenta a cuvantului germanic inneremission si in el noi am gasit un pretext foarte usor de a ne convinge ca noi suntem misionari prin faptul ca facem misiune interna. i dupa cum si porunca zice clar: si Imi veti fi Mie martori in Ierusalim si in toata Iudeea si in Samaria si pana la marginile pamantului , intelegerea biblica a misiunii e aceea de a pleca, de a accepta sa fi intr-un alt mediu cultural, sa fii un strain. Trebuie sa facem diferenta intre misiunea apostolica si eforturile pastorale pe care noi le intreprindem in Bisericile noastre locale. Eforturile pastorale si reinnoirea vietii in Hristos sunt intr-adevar foarte importante. In multe societati, unde acum predomina o influenta ateista, trebuie sa fim o marturie (gr. martyria), sa chemam la Biserica toti oamenii care nu au credinta. Oricum, edificarea spirituala din cadrul Bisericii nu e un efort misionar. Efortul misionar inseamna a avea chemarea de a aduce in Biserica ceea ce e in afara Bisericii. La inceput, noi am avut un elan tineresc pentru ceea ce inseamna cuvantul misiune. Mai tarziu, am descoperit ca aceste cuvinte au fost larg utilizate. Apoi, am hotarat sa folosim mai degraba cuvantul martyria , marturisitor si nu cuvantul misiune .2. Cum putem deosebi misiunea autentica de prozelitism?Prozelitismul foloseste toate mijloacele posibile (daruri, hrana, bani si alte privilegii) pentru a atinge un scop, pentru a aduce adepti intr-o comunitate religioasa concreta. Acest lucru contrazice demnitatea persoanei umane si a Evangheliei si cred ca acest lucru nu e deloc sincer. i ceea ce nu e sincer, sincer atat in intentie cat si sincer in modalitatile de desfasurare nu poate fi (numit) ortodox. Pentru mine prozelitismul incepe cand alte mijloace sunt folosite in locul Evangheliei ca sa castigi adepti.

Nu ne ingrijoram in ceea ce privesc statisticile si adeptii. Mrturisirea ortodoxa trebuie sa fie o marturisire libera a ceea ce noi credem si ceea ce avem. O impartasire a darului pe care noi l-am primit. Daca altii il accepta, e bine. Daca nu-l accepta, e propria lor responsabilitate.

Va rog sa va simtiti absolut liberi cand puneti orice intrebare in plus, remarca sau obiectie. Noi ne aflam in perioada cand trebuie sa gandim in profunzime si nu trebuie sa acceptam pasiv ideile oricarui vorbitor.3. Urmareste misiunea noastra sa converteasca pe cineva la Ortodoxie?Misiunea ortodoxa consta in a da comoara pe care o avem si sa-l lasam pe celalalt sa hotarasca daca o va lua sau nu. Daca celalalt vrea sa se uneasca cu Biserica Ortodoxa, nu vei spune niciodata nu. Scopul nostru este sa transmitem traditia Evangheliei in toata plinatatea ei, fara nici o grija de a converti pe cineva. Nu poti sa te impui asupra libertatii cuiva. Tu esti acolo, marturisesti, esti lumina aprinsa de bucuria pascala si daca celalalt doreste sa ia din flacara ta, apoi desigur, nu il vei refuza.4. In ce loc este mai dificil sa duci o activitate misionara, intr-o societate bogata din Vest sau intr-o tara in curs de dezvoltare din Africa?Depinde. Nu-mi place acesta sintagma mai dificil. Uneori e mai dificil intr-o tara in curs de dezvoltare, uneori e mai greu intr-o tara bogata. Nu e chiar asa de usor sa traiesti intr-o tara in curs de dezvoltare ca si strain. E foarte greu, de exemplu sa locuiesti in Africa, cand nu exista apa sau curent electric. Dar totusi, depinde. Sa nu intrebam : unde e mai usor sau mai dificil, sa intrebam unde vrea Dumnezeu ca eu sa fiu si sa merg ? Raspunsul la aceasta intrebare e intr-adevar o problema de chemare personala. Foarte des sunt intrebat unde e mai greu, in Africa sau Albania? Raspund clar ca in Albania. In Africa, niciodata nu s-a interzis rugaciunea catre Domnul sau a dansa pentru Dumnezeu; aceste lucruri sunt luate drept bune. Albania a trecut printr-o situatie groaznica timp de 23 de ani; daca ai avut curajul sa-ti marturisesti credinta erai trimis in exil sau la inchisoare.5. Uneori se intampla sa gandim ca activitatea misionara e rezervata doar clerului. E adevarat?E foarte usor de spus : aceasta este pentru calugari sau preoti si pentru ca nu sunt calugar sau preot, nu am obligatia sa fac aceasta. Dar e o gresala. Insist asupra unei intelegeri teologice a misiunii: fiecare persoana care e unita cu Biserica, cu Trupul tainic al lui Hristos, poarta o responsabilitate fata de Biserica. Fiecare persoana are o chemare si desigur el (ea) trebuie sa vada in inima lui (ei) cum aceasta va fi exprimata si experimentata. Desigur exista moduri diferite de participare la un efort misionar. Nu toti dintre noi isi vor lasa tarile si vor merge undeva in Africa sau Asia. Acest lucru a fost o viziune romantica occidentala a misiunii in secolul al XIX-lea. Uneori chiar in adunarile vechi ale Syndemos-ului noi am avut impresia ca un misionar e o persoana care isi ia crucea si merge spre padure propovaduind Evanghelia. Acesta nu e stilul lucrarii misionare de azi. Sa luam un exemplu concret: Albania este un pamant misionar, cel putin pentru noi care nu suntem din Albania. Colaboratorii nostri excelenti, nu sunt doar preotii ci si laicii. Echipa noastra este foarte mica, de toti 20 de oameni din care jumatate laici: profesori, invatatori, surori medicale, administratori, catehumeni, traducatori. Pentru fiecare persoana azi exista o posibiliate de a face o lucrare misionara. Misiunea nu este numai pentru preoti sau calugari. E pentru toata lumea. Dar e mai ales pentru preoti si calugari.6. Sunt culturile locale un ajutor sau un obstacol in misiune? Cum ati reactionat fata de culturile locale in experienta dumneavoastra misionara?Acest izvor al culturii e unul foarte esential. Cand Evanghelia intalneste alta cultura, se intampla trei lucruri. O parte a culturii pe care trebuie sa o accepti de exemplu limba. O alta parte a culturii pe care trebuie sa o respingi aceea care nu e de acord cu Evangelia, unele obiceiuri, alte traditii care nu recunosc aceiasi demnitate femeilor sau altor membrii ai societatii.

Exista o a treia parte pe care trebuie sa o transformi. Pot sa spun sa o botezi, sa o folosesti dandu-i un alt inteles. Iar acest lucru a fost exact ce s-a intamplat in Biserica primara. Cand Evanghelia a intrat in contact cu cultura greceasca, nu a fost o schimbare simpla. Cultura greceasca a fost o realitate foarte complicata. Trebuie sa vedem ca alte culturi au propria lor demnitate, propriul lor interes si trebuie sa-i respectam.

Cand am inceput sa ne gandim la Africa eram la inceputul anilor `60. In acel timp, ideea generala a fost ca in Africa era un mediu foarte simplu, tribal, primitiv, si noi a trebuit sa mergem si sa ducem cultura europeana pentru a intra in contact cu ea (Africa). Apoi am facut anumite studii asupra acestui lucru si am descoperit ca Africa e mai complicata decat am crezut.

Superiorul meu mi-a cerut sa scriu o teza despre simbolismul african in relatie cu simbolismul ortodox. Cand mi-am inceput lucrarea, am descoperit ca aveam de-a face cu cateva sute de limbi africane nu dialecte si mi-era imposibil sa lucrez la o asemenea tema. Atunci mi-am spus: Sa fim mai smeriti. De atatea secole Africa nu a fost in afara planurilor lui Dumnezeu. Cum le-a dat El aceeasi mantuire? Care sunt religiile africane, simbolismul african, esenta africana a relatiei cu Dumnezeu? Am inteles ca era important sa studiez religiile africane cu grija, ca nu e corect sa vorbim despre primitivi. Cunoasterea noastra e primitiva, dar ei nu sunt primitivi.

Trebuie sa acceptam exprimarile sentimentelor lor si a vietii lor si nu sa spunem Aceasta nu e ortodoxie! Ce nu este ortodoxul? Nici un ortodox nu trebuie sa fie imoral, sa fie necinstit, sa fie impotriva vointei lui Dumnezeu, aceasta este neortodoxie. Biserica africana este o Biserica plina de bucurie, poporul african este un popor foarte vesel. Aceasta este o binecuvantare, cred, pentru ortodoxie. Respectul pentru culturi, pentru demnitatea altora, acesta este inceputul, aceasta este o atitudine ortodoxa. Acest respect a fost demonstrat la slavi, in perioada bizantina, cand Chiril si Metodie au mers la popoarele slave. i Biserica rusa a pastrat aceata traditie in ceea ce priveste relatiile cu alte popoare si cand au pastrat acest respect pentru demnitatea altora ei au castigat mult. Cand noi uitam acest lucru, rezultatul propriilor noastre eforturi a fost foarte sarac.7. Iubirea de dusmani se extinde si asupra dusmanilor credintei, si cum?Cand Hristos vorbeste despre dusmani, el vorbeste despre persoane. Acest lucru nu inseamna desigur ca trebuie sa acceptam teoria si modul de viata a dusmanilor nostri. Exista cai de gandire si de manifestare ale dusmanilor nostri pe care eu nu le accept iar acesta nu e o lipsa de dragoste pentru el. Noi respectam aceasta persoana, noi nu respectam toate ideile si nimicniciile acestei persoane. Cand vorbim despre dragoste, noi vorbim despre dragostea altor persoane, nu despre dragostea altor sisteme religioase. Noi trebuie sa-i respectam pe dusmanii nostri asa cum sunt ei. Dar bineinteles sa nu acceptam ideile si comportamentul lor.8. Aceia care niciodata nu s-au intalnit cu Hristos si pot sa respecte cu piosenie legile propriei lor credinte, de exemplu musulmanii de buna credinta, vor fi mantuiti? titi ca intelegerea altor credinte e o intrebare de o extrema importanta teologica: e prezent Dumnezeu la ei? Nu cred ca noi putem raspunde la aceasta intrebare foarte repede. Azi ne confruntam cu doua probleme teologice majore. Prima este ecleziologica, este o problema complexa despre cum vedem noi alte Biserici. Iar a doua este intelegerea altor religii. Desigur noi acceptam ca Dumnezeu are rabdare si grija pentru toata lumea. Nu stim clar cum aceasta prezenta se manifesta. Noi stim clar care este calea sigura pentru mantuire care trebuie sa o urmam. In ceea ce-i priveste pe altii, noi avem responsabilitatea de a ne ruga pentru ei si de a ne marturisi in fata lor, dar nu putem sa-i luam lui...