Sarmanul Ilie! Se razboise cu paganatatea vremii sale. Coborase foc si apa din cer. i acum, Izabela umbla sa-i ia viata. Se jurase ca-i va lua viata. i iata-l pe Ilie fugar in pustie. Sta mahnit si indurerat sub un ienupar. I se parea prea cruda lovitura. i dorea sa moara. (I Imp. 19, 4) []Sarmanul Ilie! Se razboise cu paganatatea vremii sale. Coborase foc si apa din cer. i acum, Izabela umbla sa-i ia viata. Se jurase ca-i va lua viata. i iata-l pe Ilie fugar in pustie. Sta mahnit si indurerat sub un ienupar. I se parea prea cruda lovitura. i dorea sa moara. (I Imp. 19, 4) i l-a intrebat Cuvantul lui Dumnezeu: Ce faci tu aici, Ilie? i el a raspuns: Am fost plin de ravna pentru Domnul Dumnezeul ostirilor, caci copiii lui Israel au parasit legamantul Tau (I Imp. 19, 9-10). i acum, o Doamne, iata ce am ajuns. Destul! Acum Doamne ia-mi sufletul (I Imp. 19, 4)!In lupta pentru Cuvantul lui Dumnezeu, Ilie ajunsese la un punct de mare mahnire. De descurajare. Dar Domnul indata l-a mangaiat, l-a intarit, l-a scapat si l-a redat iarasi misiunii sale. Fratii mei, in viata celor credinciosi, in viata celor cu ravna mare pentru Domnul, sunt uneori si clipe de descordare, clipe de apasare si descurajare sufleteasca. Biblia ni le arata si pe acestea. Precum este, spre pilda, aceasta cu Ilie proorocul.

A fost aceasta o clipa grea, pe care am trecut-o si eu, fratele vostru de la Sibiu. Cand lamuririle cautau sa imi ia viata, ajunsesem si eu sub ienuparul lui Ilie. Aveam si eu clipe de adanca mahnire si deprimare sufleteasca.

Imi ziceam si eu cu Ilie: am fost plin de ravna pentru Domnul Dumnezeul Oastei am fost plin de ravna pentru desteptarea evanghelica a poporului meu, care inca nu cunoaste cu adevarat legamantul Golgotei si uite, pe urma, ce mi se intampla o, mai bine sa fi murit asta-vara!Dar Cuvantul lui Dumnezeu m-a mangaiat indata, aratandu-mi ca asa trebuie sa se intample ca asa s-a intamplat cu toti cei care s-au jertfit in lupta pentru Cuvantul lui Dumnezeu.

Fratii mei, de multe ori si noi, ucenicii cei mici si marunti ai marilor alesi din Biblie, ajungem sa gustam din paharul pe care ei l-au baut pana la fund. Ajungem si noi sub ienuparul lui Ilie, din pustie. Luptand si azi, si maine si bagand de seama ca, in loc de pace , lupta tot mai grea si mai mare se face, de multe ori crestinul luptator are clipe de indoiala, de intrebare: La ce atata necaz? Nu era mai bine sa fi stat eu pe liniste ca toti oamenii? Sa am liniste in casa si liniste in sat? Am fost plin de ravna pentru lucrul Domnului si iata ce patesc Iata ce plata mi se alaturaSunt acestea clipe slabe, clipe de ispita, peste care un adevarat luptator al Domnului trece cu bine si iese din ele mai darz si mai intarit. Pentru ca, de la inceput si pana la sfarsit, Biblia ne spune ca nu este biruinta fara lupta si suferinta.

De la sangele lui Abel, pana la moartea lui tefan, Biblia e stropita pe toate paginile ei de sangele, de suferintele, de prigoanele, de batjocurile suferite de cei care s-au luptat si s-au jertfit pentru cauza Domnului si mantuirea sufletelor.

Toti care staruim in lupta mantuirii sufletesti, toti care staruim pe calea trasa de Crucea Golgotei trebuie sa gustam si noi din prigoana lui David, din fantana lui Ieremia, din groapa lui Daniil, din lanturile lui Pavel, din temnita lui Ioan, din pietrele care l-au omorat pe tefan din...