Pâinea lui Dumnezeu
Cand s-a inserat, ucenicii Lui s-au coborat la marginea marii. S-au suit intr-o corabie si treceau marea, ca sa se duca in Capernaum. Se intunecase, si Iisus tot nu venise la ei. Sufla un vant puternic si marea era intaratata. Dupa ce au vaslit cam douazeci si cinci sau treizeci de stadii, vad pe Iisus []Cand s-a inserat, ucenicii Lui s-au coborat la marginea marii. S-au suit intr-o corabie si treceau marea, ca sa se duca in Capernaum. Se intunecase, si Iisus tot nu venise la ei. Sufla un vant puternic si marea era intaratata. Dupa ce au vaslit cam douazeci si cinci sau treizeci de stadii, vad pe Iisus umbland pe mare si apropiindu-Se de corabie. i s-au infricosat. Dar Iisus le-a zis: Eu sunt, nu va temeti! Voiau deci sa-L ia in corabie. i corabia a sosit indata la locul spre care mergeau.
Norodul care ramasese de cealalta parte a marii bagase de seama ca acolo nu era decat o corabie si ca Iisus nu Se suise in corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecasera singuri cu ea.
A doua zi sosisera alte corabii din Tiberiada, aproape de locul unde mancasera ei painea, dupa ce Domnul multumise lui Dumnezeu. Cand au vazut noroadele ca nici Iisus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit si ele in corabiile acestea si s-au dus la Capernaum sa caute pe Iisus. Cand L-au gasit, dincolo de mare, I-au zis: Invatatorule, cand ai venit aici? Drept raspuns, Iisus le-a zis: Adevarat, adevarat va spun ca Ma cautati nu pentru ca ati vazut semne, ci pentru ca ati mancat din painile acelea si v-ati saturat. Lucrati nu pentru mancarea pieritoare, ci pentru mancarea care ramane pentru viata vesnica si pe care v-o va da Fiul omului; caci Tatal, adica insusi Dumnezeu, pe El L-a insemnat cu pecetea Lui. Ei i-au zis: Ce sa facem ca sa savarsim lucrarile lui Dumnezeu? Iisus le-a raspuns: Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: sa credeti in Acela pe care L-a trimis El. Ce semn faci Tu deci, i-au zis ei, ca sa-l vedem si sa credem in Tine? Ce lucrezi Tu? Parintii nostri au mancat mana in pustiu, dupa cum este scris: Le-a dat sa manance paine din cer. Iisus le-a zis: Adevarat, adevarat va spun ca Moise nu v-a dat painea din cer, ci Tatal Meu va da adevarata paine din cer; caci Painea lui Dumnezeu este aceea care Se coboara din cer si da lumii viata. Doamne i-au zis , da-ne totdeauna aceasta paine. Iisus le-a zis: Eu sunt Painea vietii. Cine vine la Mine nu va flamanzi niciodata; si cine crede in Mine nu va inseta niciodata. Dar v-am spus ca M-ati si vazut, si tot nu credeti. Tot ce-Mi da Tatal va ajunge la Mine; si pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara: caci M-am coborat din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. i voia Celui ce M-a trimis este sa nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci sa-l inviez in ziua de apoi. Voia Tatalui Meu este ca oricine vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi. (In 16-40)Fratilor si surorilor! In Evanghelia aceasta este vorba de inmultirea painilor,cand Domnul Iisus Fiul lui Dumnezeu aparuse pe pamantul acesta si facea tamaduiri, semne si minuni. Din toate partile veneau gloatele cu bolnavi pe brate, pe targi, pe spate ca sa-i aduca la Marele nostru Mantuitor, ca sa le dea tamaduire trupeasca. Cu prilejul acesta, cum arata Cuvantul lui Dumnezeu, in capitolul acesta, dincolo de Marea Tiberiadei, unde Mantuitorul i-a gasit un loc de poposire duhovniceasca, voia sa stea linistit cu ucenicii Lui, ca sa le dea sfaturile trebuitoare mantuirii, in vederea zilei de maine, cand vor trebui sa duca Cuvantul lui Dumnezeu mai departe. Dar n-a avut nici acolo liniste,caci gloata care Il cauta si vestea despre minunile si despre invataturile pe care le dadea El Il cauta pretutindeni. Il cautau gloatele de bolnavi,Il cautau oamenii truditi si apasati de povara pacatului pretutindeni,ca sa le dea tamaduire. i de data aceasta, cand Domnul statea linistit cu ucenicii Lui intr-un loc linistit,retras de vorbe, iata ca vede de departe o mare gloata venind spre El, cautandu-L cu bolnavii, cu nenorocitii, pe care-i aduceau pe targi, pe ce puteau. Iar unul din apostoli, Filip, vazand gloata aceasta mare si stiind ca sunt departe de cetate, in pustie,s-a ingrijorat si I-a pus o intrebare Invatatorului: Invatatorule,de unde sa cumparam noi paine si sa dam acestor oameni? Caci,iata, de atata vreme ne cauta si sunt flamanzi si obositi Dar Mantuitorul stia ce avea sa...
Norodul care ramasese de cealalta parte a marii bagase de seama ca acolo nu era decat o corabie si ca Iisus nu Se suise in corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecasera singuri cu ea.
A doua zi sosisera alte corabii din Tiberiada, aproape de locul unde mancasera ei painea, dupa ce Domnul multumise lui Dumnezeu. Cand au vazut noroadele ca nici Iisus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit si ele in corabiile acestea si s-au dus la Capernaum sa caute pe Iisus. Cand L-au gasit, dincolo de mare, I-au zis: Invatatorule, cand ai venit aici? Drept raspuns, Iisus le-a zis: Adevarat, adevarat va spun ca Ma cautati nu pentru ca ati vazut semne, ci pentru ca ati mancat din painile acelea si v-ati saturat. Lucrati nu pentru mancarea pieritoare, ci pentru mancarea care ramane pentru viata vesnica si pe care v-o va da Fiul omului; caci Tatal, adica insusi Dumnezeu, pe El L-a insemnat cu pecetea Lui. Ei i-au zis: Ce sa facem ca sa savarsim lucrarile lui Dumnezeu? Iisus le-a raspuns: Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: sa credeti in Acela pe care L-a trimis El. Ce semn faci Tu deci, i-au zis ei, ca sa-l vedem si sa credem in Tine? Ce lucrezi Tu? Parintii nostri au mancat mana in pustiu, dupa cum este scris: Le-a dat sa manance paine din cer. Iisus le-a zis: Adevarat, adevarat va spun ca Moise nu v-a dat painea din cer, ci Tatal Meu va da adevarata paine din cer; caci Painea lui Dumnezeu este aceea care Se coboara din cer si da lumii viata. Doamne i-au zis , da-ne totdeauna aceasta paine. Iisus le-a zis: Eu sunt Painea vietii. Cine vine la Mine nu va flamanzi niciodata; si cine crede in Mine nu va inseta niciodata. Dar v-am spus ca M-ati si vazut, si tot nu credeti. Tot ce-Mi da Tatal va ajunge la Mine; si pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara: caci M-am coborat din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. i voia Celui ce M-a trimis este sa nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci sa-l inviez in ziua de apoi. Voia Tatalui Meu este ca oricine vede pe Fiul si crede in El sa aiba viata vesnica; si Eu il voi invia in ziua de apoi. (In 16-40)Fratilor si surorilor! In Evanghelia aceasta este vorba de inmultirea painilor,cand Domnul Iisus Fiul lui Dumnezeu aparuse pe pamantul acesta si facea tamaduiri, semne si minuni. Din toate partile veneau gloatele cu bolnavi pe brate, pe targi, pe spate ca sa-i aduca la Marele nostru Mantuitor, ca sa le dea tamaduire trupeasca. Cu prilejul acesta, cum arata Cuvantul lui Dumnezeu, in capitolul acesta, dincolo de Marea Tiberiadei, unde Mantuitorul i-a gasit un loc de poposire duhovniceasca, voia sa stea linistit cu ucenicii Lui, ca sa le dea sfaturile trebuitoare mantuirii, in vederea zilei de maine, cand vor trebui sa duca Cuvantul lui Dumnezeu mai departe. Dar n-a avut nici acolo liniste,caci gloata care Il cauta si vestea despre minunile si despre invataturile pe care le dadea El Il cauta pretutindeni. Il cautau gloatele de bolnavi,Il cautau oamenii truditi si apasati de povara pacatului pretutindeni,ca sa le dea tamaduire. i de data aceasta, cand Domnul statea linistit cu ucenicii Lui intr-un loc linistit,retras de vorbe, iata ca vede de departe o mare gloata venind spre El, cautandu-L cu bolnavii, cu nenorocitii, pe care-i aduceau pe targi, pe ce puteau. Iar unul din apostoli, Filip, vazand gloata aceasta mare si stiind ca sunt departe de cetate, in pustie,s-a ingrijorat si I-a pus o intrebare Invatatorului: Invatatorule,de unde sa cumparam noi paine si sa dam acestor oameni? Caci,iata, de atata vreme ne cauta si sunt flamanzi si obositi Dar Mantuitorul stia ce avea sa...
