Aduci roade de aur, de argint şi de pietre scumpe?
Noi cunoastem Sfantul Cuvant al lui Dumnezeu, citim Biblia. Avem fiecare dintre noi sau aproape fiecare Biblia aceasta. i chiar daca n-o avem sau nu stim sa citim in ea, o putem auzi, ca de fiecare data, la imprejurari de acestea, Cuvantul lui Dumnezeu se marturiseste din belsug. i oricine are urechi de []Noi cunoastem Sfantul Cuvant al lui Dumnezeu, citim Biblia. Avem fiecare dintre noi sau aproape fiecare Biblia aceasta. i chiar daca n-o avem sau nu stim sa citim in ea, o putem auzi, ca de fiecare data, la imprejurari de acestea, Cuvantul lui Dumnezeu se marturiseste din belsug. i oricine are urechi de auzit poate sa auda. Numai ca drumul de la urechi pana la inima este adesea cel mai lung. Ajunge Cuvantul lui Dumnezeu de la o margine a pamantului la cealalta si se raspandeste de la o mare pana la alta, dar de cele mai multe ori ajunge Cuvantul la urechi, dar nu mai ajunge la inima. De aceea Parintele Iosif publica odata in cartea de istorioare un tablou frumos in care se spunea ca un om a adormit odata si a avut un vis profetic, un vis tainic de la Dumnezeu. Se facea ca a ajuns in Imparatia cereasca si a vazut acolo in rai o gramada mare de urechi. i atunci l-a intrebat pe ingerul care-l conducea: Doamne, dar ce-nseamna aceasta? Zice: Acestea sunt urechile care au ascultat Cuvantul lui Dumnezeu, dar numai ele au auzit. Inimile care trebuiau sa-l primeasca, sufletele care trebuiau sa aduca rod in urma auzirii acesteia nu sunt aici, pentru ca ele n-au primit Cuvantul lui Dumnezeu si n-au adus rod. Urechile care l-au ascultat sunt mantuite.
E o pilda aceasta. E un exemplu despre felul multora de a auzi. Le place sa auda Cuvantul lui Dumnezeu, dar nu fac mai mult. Urechile nu-l duc la inima si inima ramane nemantuita si neascultatoare. Domnul vrea inima noastra, nu numai urechile noastre. i daca Domnul a dus urechile noastre pana la auzirea Cuvantului, sa ne ajute ca si inimile noastre sa-l primeasca.
Sunt frumoase holdele noastre de-afara. Dar holdele noastre dinauntru oare cum sunt? Avem o gradina duhovniceasca de cultivat fiecare dintre noi. Cum se gaseste ea in fata lui Dumnezeu, gradina inimii noastre, ogorul sufletului nostru, partea noastra si fiinta noastra cea duhovniceasca? Fiindca noi nu suntem numai niste trupuri, niste fiinte numai materiale. Suntem fiinte spirituale in primul rand. Existenta noastra nu este numai aceasta de aici. Aceasta este numai prima parte. Viata aceasta nu se sfarseste o data cu moartea. Moartea este numai pragul peste care noi trecem in camera cealalta, in care vom trai vesnic.
De aceea Cuvantul lui Dumnezeu doreste sa ne atraga luarea aminte de fiecare data cand privim la lucrurile pamantesti si trecatoare, ca sa intelegem partea cealalta, vesnica si netrecatoare, partea sufleteasca. Facand-o pe asta, sa n-o uitam pe cealalta. Lucrand pentru acestea, sa nu le uitam pe celelalte. Mantuitorul a spus odata: Nu va strangeti comori numai pe pamant, unde le rod moliile si rugina si le fura hotii. Strangeti-va comori in viata vesnica . Sfantul Apostol Pavel spune: Nimeni nu poate sa puna o alta temelie, decat cea care a fost pusa: Hristos (in I Corinteni, capitolul 3). Dar fiecare sa ia seama bine cum cladeste pe temelia aceasta. Unii cladesc aur, argint, pietre scumpe. Altii: paie, fan, trestie. Lucrarea fiecaruia insa va fi cercata prin foc. i focul va dovedi cum a fost lucrarea fiecaruia .
Parintele Iosif scrie in Biblia Cartea vietii despre un credincios, om mai instarit, care avea un servitor. Un servitor credincios. Amandoi mergeau la adunare, dar cel care era bogat, stapanul, se ocupa mai mult de lucrurile pamantesti. Slujitorul se ocupa si de lucrurile duhovnicesti. Odata, spune ca acest frate, stapanul, a avut un vis. Se facea ca murise si a ajuns undeva intr-un loc unde l-a intampinat o fiinta luminoasa si i-a zis: Eu sunt Sfantul Apostol Petru. Am venit sa te intampin si sa te calauzesc prin niste adevaruri. Iata, aici se cladeste un palat stralucit.
Se cladea numai din aur, din argint si din pietre scumpe. i el i-a spus: Sfinte Petru, dar al cui si pentru cine se cladeste palatul acesta?Zice: Pentru Nicolae, servitorul dumitale. Nicolae? Pai el nu va sti ce sa faca cu palatul acesta. Cand va veni sa-l mosteneasca i se va da si intelepciunea, si lumina cum sa-l foloseasca.
S-a dus mai departe si a vazut niste lucratori care se straduiau sa injghebeze niste pereti din fan si din paie, si din trestie. i omul a intrebat: Doamne, dar ce se chinuiesc oamenii acestia degeaba aici? Se trudesc sa faca o coliba din acest material. Dar cum din acest material? Pai acesta este materialul pe care si l-a pregatit cel pentru care se pregateste casa aceasta. i a cui este casa aceasta? A dumitale. A mea?Pentru ca...
E o pilda aceasta. E un exemplu despre felul multora de a auzi. Le place sa auda Cuvantul lui Dumnezeu, dar nu fac mai mult. Urechile nu-l duc la inima si inima ramane nemantuita si neascultatoare. Domnul vrea inima noastra, nu numai urechile noastre. i daca Domnul a dus urechile noastre pana la auzirea Cuvantului, sa ne ajute ca si inimile noastre sa-l primeasca.
Sunt frumoase holdele noastre de-afara. Dar holdele noastre dinauntru oare cum sunt? Avem o gradina duhovniceasca de cultivat fiecare dintre noi. Cum se gaseste ea in fata lui Dumnezeu, gradina inimii noastre, ogorul sufletului nostru, partea noastra si fiinta noastra cea duhovniceasca? Fiindca noi nu suntem numai niste trupuri, niste fiinte numai materiale. Suntem fiinte spirituale in primul rand. Existenta noastra nu este numai aceasta de aici. Aceasta este numai prima parte. Viata aceasta nu se sfarseste o data cu moartea. Moartea este numai pragul peste care noi trecem in camera cealalta, in care vom trai vesnic.
De aceea Cuvantul lui Dumnezeu doreste sa ne atraga luarea aminte de fiecare data cand privim la lucrurile pamantesti si trecatoare, ca sa intelegem partea cealalta, vesnica si netrecatoare, partea sufleteasca. Facand-o pe asta, sa n-o uitam pe cealalta. Lucrand pentru acestea, sa nu le uitam pe celelalte. Mantuitorul a spus odata: Nu va strangeti comori numai pe pamant, unde le rod moliile si rugina si le fura hotii. Strangeti-va comori in viata vesnica . Sfantul Apostol Pavel spune: Nimeni nu poate sa puna o alta temelie, decat cea care a fost pusa: Hristos (in I Corinteni, capitolul 3). Dar fiecare sa ia seama bine cum cladeste pe temelia aceasta. Unii cladesc aur, argint, pietre scumpe. Altii: paie, fan, trestie. Lucrarea fiecaruia insa va fi cercata prin foc. i focul va dovedi cum a fost lucrarea fiecaruia .
Parintele Iosif scrie in Biblia Cartea vietii despre un credincios, om mai instarit, care avea un servitor. Un servitor credincios. Amandoi mergeau la adunare, dar cel care era bogat, stapanul, se ocupa mai mult de lucrurile pamantesti. Slujitorul se ocupa si de lucrurile duhovnicesti. Odata, spune ca acest frate, stapanul, a avut un vis. Se facea ca murise si a ajuns undeva intr-un loc unde l-a intampinat o fiinta luminoasa si i-a zis: Eu sunt Sfantul Apostol Petru. Am venit sa te intampin si sa te calauzesc prin niste adevaruri. Iata, aici se cladeste un palat stralucit.
Se cladea numai din aur, din argint si din pietre scumpe. i el i-a spus: Sfinte Petru, dar al cui si pentru cine se cladeste palatul acesta?Zice: Pentru Nicolae, servitorul dumitale. Nicolae? Pai el nu va sti ce sa faca cu palatul acesta. Cand va veni sa-l mosteneasca i se va da si intelepciunea, si lumina cum sa-l foloseasca.
S-a dus mai departe si a vazut niste lucratori care se straduiau sa injghebeze niste pereti din fan si din paie, si din trestie. i omul a intrebat: Doamne, dar ce se chinuiesc oamenii acestia degeaba aici? Se trudesc sa faca o coliba din acest material. Dar cum din acest material? Pai acesta este materialul pe care si l-a pregatit cel pentru care se pregateste casa aceasta. i a cui este casa aceasta? A dumitale. A mea?Pentru ca...
