Cei ce stau in credinta stiu ca pacatul este un lucru ingrozitor, o calcare in picioare a voii lui Dumnezeu, o razvratire impotriva lui Dumnezeu. Ei se poarta cu pacatul ca pacat, deci ca ceva care-i infioara si nu-l socotesc ca o nimica sau numai ca o prostie, ci asa cum si este in adevar: []Cei ce stau in credinta stiu ca pacatul este un lucru ingrozitor, o calcare in picioare a voii lui Dumnezeu, o razvratire impotriva lui Dumnezeu. Ei se poarta cu pacatul ca pacat, deci ca ceva care-i infioara si nu-l socotesc ca o nimica sau numai ca o prostie, ci asa cum si este in adevar: o infioratoare calcare a voii lui Dumnezeu, calcare care aduce cu sine mania lui Dumnezeu peste cei neascultatori (Efes 5, 6; Rom 1, 18).

Din aceasta pricina, ei urasc pacatul atat la ei insisi cat si la altii. Ei au ajuns sa urasca pacatul nu atat din pricina ca ne pregateste aici pe pamant o viata nefericita si dincolo ne duce la iad, ci pentru ca Dumnezeu il uraste.,,Cum as putea sa fac eu un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu? (Gen 39, 9) Eu, care am aflat har si am ajuns sa cunosc ca Dumnezeu ma iubeste, cum sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu? Sa supar pe Acela Care ma iubeste atat de mult? Niciodata! Niciodata!Fara crutare fata de ei insisi si fara sa le pese de ce zic altii, cei cu adevarat credinciosi cauta pas cu pas ca, prin puterea sangelui lui Iisus, sa biruiasca pacatul. Niciodata nu-i veti vedea acoperindu-si pacatele sau cautand cumva dezvinovatiri. Osandind fara inconjur pacatul, orice pacat, ei se aseamana cu Dumnezeul lor, Care a osandit pacatul (Rom 8, 3).

Daca totusi, din neveghere, au fost inselati...