1. Dar nu pot sa nu-mi aduc aminte, Preaiubitule, nu pot 2. Iarta-ma ca, in cele mai fericite clipe ale bucuriei noastre, nu pot totusi sa-mi ascund ranile si sa-mi tai-nuiesc de Tine suferintele mele. 3. Tu trebuie sa mi le cunosti pe toate acestea, spre a-mi intelege marea mea stapanire si nesaturare de Tine, []1. Dar nu pot sa nu-mi aduc aminte, Preaiubitule, nu pot2. Iarta-ma ca, in cele mai fericite clipe ale bucuriei noastre, nu pot totusi sa-mi ascund ranile si sa-mi tai-nuiesc de Tine suferintele mele.3. Tu trebuie sa mi le cunosti pe toate acestea, spre a-mi intelege marea mea stapanire si nesaturare de Tine, acum cand Te am aici, in casa mamei mele.4. Nu pot sa uit acele vremuri cand cautam somnul sufletului ca sa scap de foamea si de setea trupului meu5. Dar, indata ce ochii trupului meu se inchideau, uitand, mi se deschideau ochii sufletului, amintindu-si.6. Nu pot sa uit cum vedeam atunci numai paini albe, mari, moi, calde si multe7. Numai ape limpezi, racoroase, adanci si vii8. Toate painile si toate izvoarele pe care le vazusem veneau dintr-o data cumplit de imbietoare spre mine.9. i, cand sa mananc si, cand sa beau, cu foamea si cu setea nebuna ce ma chinuiau, ma trezeam zvarco-lindu-ma pe aceleasi scanduri goale, langa acelasi castron gol, intr-un pustiu si mai sec, si mai uscat, si mai inspaimantator.10. Nu pot sa uit cat de indeajuns am postit eu atunci cand imi erai atat de departe, de parea ca nici nu mai esti!11. O, Nedespartitule scump al fericirii mele de acum, iarta-ma cand nu-mi pot ascunde de Tine ranile trecutului meu! Cand nu-mi pot tainui de Tine suferintele singuratatii mele! i iarta-ma cand, langa Tine, nu pot posti!12. A...