Simbolul de credință (Crezul) – Tâlcuire la articolul XI
Ce inseamna expresia din Crez: Astept invierea mortilor ? Asteptam invierea spirituala a pacatosilor zi de zi, ceas de ceas. Asteptam ca sufletele impestritate si innegrite de pacat sa se albeasca si sa revina la viata prin pocainta. i noi ne bucuram impreuna cu ingerii din cer cand macar un pacatos se pocaieste si se intoarce []Ce inseamna expresia din Crez: Astept invierea mortilor ?Asteptam invierea spirituala a pacatosilor zi de zi, ceas de ceas. Asteptam ca sufletele impestritate si innegrite de pacat sa se albeasca si sa revina la viata prin pocainta. i noi ne bucuram impreuna cu ingerii din cer cand macar un pacatos se pocaieste si se intoarce la Hristos (Luca 15, 10). Ne bucuram cu Tatal, care gasindu-si fiul ratacitor a spus: Acest fecior al meu era mort si a inviat (Luca 15, 24). Adesea asteptam acest fel de inviere si adesea o primim.(Sfantul Nicolae Velimirovici, Credinta poporului lui Dumnezeu, Traducere din limba engleza: Diana Potlog, Editura Sophia, Bucuresti, 2001, pp. 49-50) Despre invierea mortilorCand unii oameni vad pe cei buni, pe cei cu viata curata si pe cei cari traiesc in dreptate, sugrumati de saracie, amenintati, huliti, abia castigandu-si hrana de toate zilele, iar adesea macinati si de boale lungi si grele si fara nici un sprijin, iar pe inselatori, pe pacatosi si pe cei rai, inconjurati de bogatie, desfatandu-se, imbracati cu haine scumpe, avand multime de slugi si bucurandu-se de slujbe inalte, atunci acesti oameni hulesc purtarea de grija a lui Dumnezeu si spun: Unde este purtarea de grija a lui Dumnezeu? Unde este judecata cea dreapta? Pentru ce omul cu viata curata si drept este nenorocit, iar cel rau si stricat, plin de toate bunatatile? Pentru ce unul e invidiat, iar altul dispretuit? Pentru ce unul se bucura de atata fericire, iar altul este sarac si lovit de cele mai mari nenorociri? Omul care se indoieste de viata viitoare, nu va putea da raspuns acestor intrebari; acela, insa, care crede in Inviere, va inlatura cu usurinta aceasta hula si va spune celor razvratiti unele ca acestea: incetati de a ascuti limba voastra impotriva lui Dumnezeu, Creatorul vostru! Faptele noastre nu se marginesc la viata de aici, ci ne grabim spre o alta viata cu mult mai lunga, sau mai bine zis, spre una fara de sfarsit. Acolo, saracul, care traeste in dreptate, va primi rasplata nevointelor sale, iar desfranatul si inselatorul va fi pedepsit pentru rautatea Iui .
In adevar, viata de aici este o lupta, un loc de incercare, un stadion, iar viata viitoare este rasplata, cununa, premiile. Dupa cum un atlet trebue sa lupte in arena cu sudoare, praf, zapuseala, nervi si nevointe, tot astfel si cel drept trebue sa sufere aici multe si sa le rabde pe toate cu barbatie, daca vrea sa primeasca dincolo cununa stralucitoare.
Iar daca unii se turbura din pricina starii infloritoare in care traesc cei rai sa se gandeasca la urmatorul fapt: talharii, inselatorii, ucigasii si hotii, inainte de a fi dusi inaintea tribunalului, traiesc in cel mai mare belsug, caci isi fac nenorocirile straine, propria lor buna stare; cand insa sunt judecati, ei sunt pedepsiti pentru toate acestea. Tot astfel si oamenii stricati, cei cari intind mese bogate, cei cari pasesc cu mandrie pe strada cei cari sfasie pe saraci, cand Unul-Nascut, Fiul lui Dumnezeu, va veni cu ingerii Lui, cand va sta pe scaunul Sau de judecata si va aduce inaintea Sa pe toate neamurile pamantului, si cand ei vor fi adusi goi si despuiati de toata stralucirea lor, fara sa aiba vreun aparator sau ocrotitor, atunci vor fi aruncati fara nici o mila in raurile cele de foc.
Prin urmare, nu ferici pe acestia din pricina belsugului in care traesc aici pe pamant, ci lacrimeaza din pricina pedepsei ce va sa fie; nu-i plange nici pe cel drept pentru saracia sa ci fericeste-l pentru bogatia viitoare a bunurilor din care va avea parte si inradacineaza in sufletul tau aceasta dovada despre inviere; daca esti, drept, sa cauti sa fii si mai incercat dandu-ti si mai mult osteneala pentru nadejdea cea mare a Invierii; iar daca esti rau departeaza-te de rautate, curatindu-te de aceasta prin frica pedepsei ce va sa fie.
Dar poate va zice cineva: Pe acestea le traim, incercandu-le in viata de aici, pe celelalte, insa, le nadajduim; acestea sunt vadite, pe cand acelea nu se vad si sant departe de noi .
Chiar daca nu se vad, sunt totusi mai vadite decat cele care se vad. Dar pentru ce spun: mai vadite? Pe acelea poti sa le vezi mai bine decat pe acestea. Acestea trec, dar acelea raman. Pentru aceasta Apostolul spune: Deoarece noi n-avem in vedere pe cele ce se vad, ci pe cele ce nu se vad, fiindca cele ce se vad sant vremelnice, pe cand cele ce nu se vad sunt vesnice (II Corinteni 4, 18).
Daca ai spune: Cum voi putea sa vad pe cele nevazute, cand pe cele care sant de fata nu pot sa le vad , voi incerca sa-ti dovedesc aceasta chiar din cele pamantesti.
In adevar, nimeni n-ar putea dobandi bunurile acestea trecatoare din lume, daca n ar vedea pe cele nevazute inaintea celor vazute.
De pilda: negustorul, care face negot pe mare, sufera multe necazuri: furtuni, furia valurilor, naufragii, mii de greutati. Dupa necazuri, insa, se bucura de bogatia sa, caci vinde marfurile si face frumoasa afacere. Totusi, mai intai necazurile si apoi marfurile. Marea si valurile se vad de cel care iese din port, negustoria insa nu, caci inca o nadajduieste. Cu toate acestea, daca nu s ar uita la cea nevazuta si care nu-i de fata, ci numai o nadajduieste, nu s ar apropia de cele prezente, care se vad.
Tot astfel si plugarul; injuga boii, scoate plugul, taie brazda adanca, arunca semintele, cheltuieste tot ce are, sufera arsita, ploile si alte multe neajunsuri, iar dupa acestea asteapta sa vada campurile inverzite si aria plina. i aici mai intai osteneala si apoi rasplata; iar rasplata este nevazuta, pe cand oboseala vazuta si aratata. Una se nadajdueste, iar alta este de fata. Totusi, daca plugarul nu s ar uita mai intai la rasplata cea nevazuta ochilor trupului, nu numai ca nu va injuga boii, nu va scoate plugul si nu va arunca seminte, dar nici nu se va misca de acasa, vreodata pentru aceasta treaba.
Prin urmare nu este oare fara judecata ca in lucrurile vietii sa cauti pe cele nearatate inaintea celor aratate, sa suferi oboseli inaintea rasplatei, sa suferi intai pe cele grele si apoi sa astepti pe cele de folos, iar cu privire la Dumnezeu, cu privire la inviere sa te indoiesti si sa ceri rasplati inaintea ostenelei, sa te arati deci mai mic la suflet decat plugarul si negustorul?Dar si in alta privinta ne aratam mai rai decit ei. Cum? Aceia desi n au incredere deplina in ce priveste izbutirea intreprinderii lor, cu toate acestea nu dau indarat in fata ostenelilor.
Tu, insa, cu toate...
In adevar, viata de aici este o lupta, un loc de incercare, un stadion, iar viata viitoare este rasplata, cununa, premiile. Dupa cum un atlet trebue sa lupte in arena cu sudoare, praf, zapuseala, nervi si nevointe, tot astfel si cel drept trebue sa sufere aici multe si sa le rabde pe toate cu barbatie, daca vrea sa primeasca dincolo cununa stralucitoare.
Iar daca unii se turbura din pricina starii infloritoare in care traesc cei rai sa se gandeasca la urmatorul fapt: talharii, inselatorii, ucigasii si hotii, inainte de a fi dusi inaintea tribunalului, traiesc in cel mai mare belsug, caci isi fac nenorocirile straine, propria lor buna stare; cand insa sunt judecati, ei sunt pedepsiti pentru toate acestea. Tot astfel si oamenii stricati, cei cari intind mese bogate, cei cari pasesc cu mandrie pe strada cei cari sfasie pe saraci, cand Unul-Nascut, Fiul lui Dumnezeu, va veni cu ingerii Lui, cand va sta pe scaunul Sau de judecata si va aduce inaintea Sa pe toate neamurile pamantului, si cand ei vor fi adusi goi si despuiati de toata stralucirea lor, fara sa aiba vreun aparator sau ocrotitor, atunci vor fi aruncati fara nici o mila in raurile cele de foc.
Prin urmare, nu ferici pe acestia din pricina belsugului in care traesc aici pe pamant, ci lacrimeaza din pricina pedepsei ce va sa fie; nu-i plange nici pe cel drept pentru saracia sa ci fericeste-l pentru bogatia viitoare a bunurilor din care va avea parte si inradacineaza in sufletul tau aceasta dovada despre inviere; daca esti, drept, sa cauti sa fii si mai incercat dandu-ti si mai mult osteneala pentru nadejdea cea mare a Invierii; iar daca esti rau departeaza-te de rautate, curatindu-te de aceasta prin frica pedepsei ce va sa fie.
Dar poate va zice cineva: Pe acestea le traim, incercandu-le in viata de aici, pe celelalte, insa, le nadajduim; acestea sunt vadite, pe cand acelea nu se vad si sant departe de noi .
Chiar daca nu se vad, sunt totusi mai vadite decat cele care se vad. Dar pentru ce spun: mai vadite? Pe acelea poti sa le vezi mai bine decat pe acestea. Acestea trec, dar acelea raman. Pentru aceasta Apostolul spune: Deoarece noi n-avem in vedere pe cele ce se vad, ci pe cele ce nu se vad, fiindca cele ce se vad sant vremelnice, pe cand cele ce nu se vad sunt vesnice (II Corinteni 4, 18).
Daca ai spune: Cum voi putea sa vad pe cele nevazute, cand pe cele care sant de fata nu pot sa le vad , voi incerca sa-ti dovedesc aceasta chiar din cele pamantesti.
In adevar, nimeni n-ar putea dobandi bunurile acestea trecatoare din lume, daca n ar vedea pe cele nevazute inaintea celor vazute.
De pilda: negustorul, care face negot pe mare, sufera multe necazuri: furtuni, furia valurilor, naufragii, mii de greutati. Dupa necazuri, insa, se bucura de bogatia sa, caci vinde marfurile si face frumoasa afacere. Totusi, mai intai necazurile si apoi marfurile. Marea si valurile se vad de cel care iese din port, negustoria insa nu, caci inca o nadajduieste. Cu toate acestea, daca nu s ar uita la cea nevazuta si care nu-i de fata, ci numai o nadajduieste, nu s ar apropia de cele prezente, care se vad.
Tot astfel si plugarul; injuga boii, scoate plugul, taie brazda adanca, arunca semintele, cheltuieste tot ce are, sufera arsita, ploile si alte multe neajunsuri, iar dupa acestea asteapta sa vada campurile inverzite si aria plina. i aici mai intai osteneala si apoi rasplata; iar rasplata este nevazuta, pe cand oboseala vazuta si aratata. Una se nadajdueste, iar alta este de fata. Totusi, daca plugarul nu s ar uita mai intai la rasplata cea nevazuta ochilor trupului, nu numai ca nu va injuga boii, nu va scoate plugul si nu va arunca seminte, dar nici nu se va misca de acasa, vreodata pentru aceasta treaba.
Prin urmare nu este oare fara judecata ca in lucrurile vietii sa cauti pe cele nearatate inaintea celor aratate, sa suferi oboseli inaintea rasplatei, sa suferi intai pe cele grele si apoi sa astepti pe cele de folos, iar cu privire la Dumnezeu, cu privire la inviere sa te indoiesti si sa ceri rasplati inaintea ostenelei, sa te arati deci mai mic la suflet decat plugarul si negustorul?Dar si in alta privinta ne aratam mai rai decit ei. Cum? Aceia desi n au incredere deplina in ce priveste izbutirea intreprinderii lor, cu toate acestea nu dau indarat in fata ostenelilor.
Tu, insa, cu toate...
