† TIMOTEI, Episcop al Spaniei şi Portugaliei – Pastorala la Învierea Domnului 2020
Cele doua rugaciuni, cea comuna si cea individuala, formeaza o scara cu cele doua laturi verticale si mai multe orizontale, pe care suim la cer. Nu poate exista urcus duhovnicesc daca ne lipsim de una din aceste doua rugaciuni. Acum, pe de o parte, Dumnezeu a ingaduit sa ne priveze de una dintre ele, de rugaciunea comunitara, poate pentru a ne da seama de marele dar de care am avut parte, iar cand ne va invrednici Domnul din nou de acest dar, sa stim sa-l pretuim! Pe de alta parte, acest timp este ingaduit de Dumnezeu si pentru ca noi sa redescoperim si sa sporim rugaciunea personala.
Sfantul Ioan Gura de Aur, vazand ca unii dintre credinciosi si-au facut un obicei de a participa la Sfanta Liturghie si de a se impartasi pentru ca asa este traditia sau obiceiul, cum de altfel facem si unii dintre noi, ne impartatim de Pasti si de Craciun, spune: Vad pe multi impartasindu-se cu trupul lui Hristos cum s-ar intampla, mai mult ca obicei si ca lege, decat ca impus de cuget. Cand va sosi, zice, timpul Sfantului Mare Post, sau cand va sosi ziua Aratarii Domnului (Epifania) ma voi impartasi cu Sfintele Taine, desi timpul de castig nu este epifania, nici postul mare, ci sinceritatea si curatenia sufletului. Cu acestea apropie-te, fara acestea insa niciodata . (4)Iubiti credinciosi, sa stiti ca la fiecare Sfanta Liturghie pe care o slujim, praznuim tot ceea ce a facut Domnul pentru noi: Intruparea si Nasterea Sa, Crucea, Ingroparea de trei zile, Invierea si Inaltarea Domnului si Pogorarea Sfantului Duh. Ne aducem aminte pana si de cea de-a doua venire a Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Din acest motiv, nu trebuie sa asteptam un praznic anume pentru a ne impartasi. Fiecare Sfanta Liturghie savarsita este un Praznic luminos. De aceea, ne putem impartasi la fiecare Sfanta Liturghie. Dar nu oricum, ci cu sinceritate si avand sufletele curate. Adica, sa ne impartasim avand cuget curat. Acesta se dobandeste sporind rugaciunea personala, rugaciunea de toata vremea, facuta in taina, in camara noastra, a fiecaruia, si cu adanca smerenie si pocainta.
Dragii mei,fiti convinsi ca nu traim vremuri nemaiintalnite in Biserica. Dupa ce, prin Edictul de la Milan, crestinii au primit libertatea de a se ruga nestingheriti, iar cu timpul crestinismul a devenit religie de stat in imperiul Bizantin, multi s-au convertit la crestinism pentru ca asa dadea bine , iar nu dintr-o credinta puternica. Acest fapt a dus la o slabire a credintei si chiar la o bagatelizare a ei. Oare in zilele noastre nu auzim spunandu-se de catre unii: sunt credincios dar nu sunt practicant; ma duc la Biserica sa iau sfanta lumina sau sa iau agheasma mare si pe urma ma intorc repede acasa; ma cunun la biserica sau imi botez copiii pentru ca asa a zis mama ca e bine sau, pentru ca se fac fotografii frumoase care ne vor ramane ca amintire toata viata? Daca noua, acum, ni s-a impus o izolare subita, greu de acceptat si de inteles, este momentul sa ne amintim de cei care in mod voit, din iubire pentru Hristos, au ales sa se retraga in pustie, departe de societate, de confort, de placerile si bunatatile lumesti, care nu au facut decat sa ne indeparteze de Dumnezeu si sa ne scada credinta; asa cum crestinii din Laodiceea au...