Constiinta personala a apartenentei noastre la Lucrarea lui Dumnezeu in cazul nostru la Oastea Domnului. Aceasta este o constiinta care nu se formeaza usor, ci greu. i la putini, nu la multi. Dar cei in care Duhul Sfant a format-o trebuie sa si-o asculte si sa si-o insuseasca inalt, prin acte si fapte de []Constiinta personala a apartenentei noastre la Lucrarea lui Dumnezeu in cazul nostru la Oastea Domnului. Aceasta este o constiinta care nu se formeaza usor, ci greu. i la putini, nu la multi. Dar cei in care Duhul Sfant a format-o trebuie sa si-o asculte si sa si-o insuseasca inalt, prin acte si fapte de inalt patriotism evanghelic si de o munca si lupta eroica pentru Patria lor duhovniceasca, Imparatia lui Hristos, si pentru cauza careia i-a destinat Dumnezeu. Sa luam exemplul de la marii nostri inaintasi in ce priveste constiinta noastra nationala. Cat de putini si rari au fost cei carora li s-a trezit aceasta constiinta si cat a trebuit ei sa lupte pana cand, in timp indelungat, au reusit sa faca sa se trezeasca aceasta pe scara mare si in mod inalt si la cei multi! Cati dintre acesti vizionari si eroi a trebuit sa traiasca si sa moara pentru acest ideal stralucit fara sa ajunga ei insisi sa mai vada pe pamant implinirea lui! Dar noi, urmasii lor, ce fericit il cunoastem acum! Noi da, dar ei, inainte cu sute si sute de ani, nu erau decat putini si singuri.

Avem si noi si trebuie sa avem o constiinta a apartenentei noastre la Lucrarea Oastei Domnului in care ne-am nascut din nou prin Cuvantul si Duhul Sfant. i trebuie ca fiecare dintre noi sa-si desavarseasca aceasta constiinta si sa se comporte in totul in functie de ea: in cuvinte, in atitudine, in creatiile noastre. Aceasta constiinta a colectivitatii noastre spirituale sa determine apoi toata orientarea si activitatea noastra. Sa depasim cum s-ar zice stadiul proprietatii individuale si egoiste, trecand la nivelul inalt, altruist si superior, al partasiei duhovnicesti, al proprietatii noastre fratesti cu specificul si unitatea intereselor intregii Lucrari in care ne-a incadrat Dumnezeu.

Noile vremuri si noul nivel duhovnicesc, din ce in ce tot mai inalt si mai larg, trebuie sa ne impuna constiinta misiunii noastre impreu nata cu convingerea ca marile noastre obligatii fata de Dumnezeu si fata de mantuirea lumii in cazul nostru de al tarii noastre si al Bisericii noastre ne impun o munca mai grea si mai frumoasa. i numai prin asocierea si unificarea tuturor eforturilor si creatiilor inspiratiei noastre vom putea face fata in chip vrednic si folositor acestor obligatii.

De aceea frumoasa constiinta de grup, de colectiv creator, este acum de cea mai mare insemnatate pentru noi, pentru fiecare in parte si pentru toti impreuna. Marele ideal ne cere si ne obliga la asta. El ne va ferici daca vom face asa. Ori ne va osandi daca nu vom face.

Trebuie ca noi sa depasim biruitori si hotarati stadiul si ispita oricaror interese si lupte egoiste, interne si marunte care bantuie toate celelalte asocieri si intovarasiri lumesti. Stadiul acelora este nivelul cel mai de jos si cel mai josnic. Mancatoria si gelozia sunt lepra si rugina care ii macina si-i otravesc atat pe cei lumesti, cat si toate injghebarile si planurile lor. Chiar si ale celor mai talentati si mai capabili. Ce lupte sunt intre scriitori, intre artisti, intre oamenii de stiinta si intre toti cei inaltati in scaunele lumesti! Ce ura si rivalitate si ce vrajmasie este aproape totdeauna si aproape intre toti. Nici un ideal lumesc nu-i in masura sa-i uneasca cu adevarat macar pe doi insi si sa-i faca sa colaboreze sincer, dezinteresat si definitiv. N-au fost nici macar doi oameni de geniu, scriitori si artisti ori altfel de creatori care sa-si fi unit definitiv si total eforturile lor spre a crea astfel impreuna mult mai mult si mai bine de cum au creat separat fiecare.

Daca unde sunt doi, puterea creste, tot asa este si cu inspiratia. Numai Hristos, Domnul si Mantuitorul nostru, a putut si poate face ca cei doi sa se contopeasca intr-unul, fiecare cautand mai intai folosul lui Dumnezeu, in al doilea rand folosul celuilalt si numai in urma sau nici in urma folosul sau personal.

Trebuie sa ne ferim de orice influenta straina care ar diminua si ar deteriora specificul curat si sanatos al limbii si simtirii noastre duhovnicesti. Cand ne este treaza si formata constiinta specificului nostru, atunci indata vedem si cunoastem nu numai ceea ce este curat si sanatos al nostru, ci si ceea ce este indoielnic si strain, pagubitor si chiar primejdios pentru noi.

Constiinta! Repetam: constiinta! Sa ni se formeze aceasta constiinta a specificului nostru in Hristos, fara de care nu vom putea crea nimic cu adevarat de valoare si de durata.

Sa fim, apoi sa facem! Aceasta este prima conditie pusa de Hristos, Domnul nostru, fiecaruia dintre cei ce L-au urmat ori voiesc sa-L urmeze, de la cel dintai pas. Daca suntem preocupati de a face, inainte de a...