Cea mai mare fericire pentru o familie este sa-L aiba pe Hristos. Dar nu numai pe un timp oarecare, ci pentru totdeauna, ca Stapan, Carmuitor, Domn si Mantuitor. Ce minunat! Hristos in familie. Nu exista nici o casa, nici o coliba, nici un bordei, oricat de saracacioase ar fi ele, unde Hristos sa nu poata []Cea mai mare fericire pentru o familie este sa-L aiba pe Hristos. Dar nu numai pe un timp oarecare, ci pentru totdeauna, ca Stapan, Carmuitor, Domn si Mantuitor. Ce minunat! Hristos in familie. Nu exista nici o casa, nici o coliba, nici un bordei, oricat de saracacioase ar fi ele, unde Hristos sa nu poata intra. Fiindca EI nu se uita la infatisarea dinafara a casei ci la inima care-i deschide. i daca El este bucuros sa intre in coliba inimii noastre, tot asa El vrea sa intre si sa ramana si in casa noastra, in familia noastra pentru a ne face cel mai mare bine ce ni s ar putea face: Sa ne faca pe toti fericiti.

Sunt atatea familii unde, mai nainte,certurile, neintelegerile, sudalmele si rautatile se tineau lant. Case unde se traia ca in iad. Cand au primit insa pe Hristos, totul s a schimbat. Pacea, bucuria, bunaintelegerea, rabdarea, ingaduinta au luat locul celorlalte. Ce fericire ca insusi Dumnezeu sa locuiasca intro familie! De-acum vie furtuni, vie incercari si necazuri! Daca Hristos e la carma, noi ne vom afla in siguranta si pace in orice vreme. Cu El impreuna, marea vietii va fi trecuta cu bine.

Hristos in familie! Gandindu-ne la acest lucru, amintirile ni se duc la casa lui Lazar si a surorilor lui, Marta si Maria din Betania. Ne gandim la prima zi cand Mantuitorul a trecut pragul casei lor, a stat la masa lor, a vorbit cu ei, le-a impartasit gandurile inimii Lui si le-a daruit dragostea Lui, iar ei, la randul lor, le-au dat-o pe a lor. Astfel, din prima zi ei L-au cunoscut, L-au iubit si le-a ramas prieten al casei si vietii lor intregi .. De-acum, casa lor era pururi deschisa pentru El. Il aveau la inima, il iubeau. i aveau de ce. De cand L-au cunoscut, viata lor a fost binecuvantata in chip deosebit. Cand au avut o intristare, El i-a mangaiat; bucuria, El le-a sfintit-o ; uratul si plictiseala au plecat de cand El le-a trecut pragul. Bucuria lor cea mai mare era sa-L aiba pe El in casa lor, sa-L priveasca, sa-I asculte cuvantul, Maria mai ales, cand El venea, stia sa lase totul si sa-I asculte cuvintele pline de har. i ascultarea ei a ramas ca o plida vesinica pentru toti cei credinciosi. Iar Maria partea cea buna si-a ales, care nu se va lua dela dansa Dar durerea nu i-a crutat nici pe acesti copilasi credinciosi, pe aceasta familie a Domnului. Aici pe pamant si El a avut din belsug parte, de durere, suferinta si necaz. Iar moartea Lui a fost cea mai grea si mai dureroasa din toate cate-au putut fi veodata. De aceea, cei credinciosi nu se lasa a fi biruiti de intristare, cand paharul durerii le atinge buzele. Totusi, mangaerea pe care El n a avut-u in timpul Calvarului, o pot avea ei, fiindca El este cu ai Sai in tot timpul si ei pot merge la El intotdeauna, cu tot ceeace il misca si le strange inima.

Asa a fost si la casa din Betania in ziua cand Lazar a fost bolnav si apoi mort si ingropat.

Surorile se vor fi tanguit ca Prietenul lor nu vine sa tamaduiasca pe Lazar. Au trimis dupa El si El a...