Povestesc Batranii ca unui pustnic Dumnezeu i-ar fi cerut, drept osteneala, sa impinga in toate zilele vietii lui o stanca mare, aflata langa bordeiul sau. i multime de ani s-a nevoit insinguratul monah tot impingand la acea piatra, din rasarit si pana in apusul soarelui, dar stanca nici c-a miscat-o vreun deget. Istovit fiind de []Povestesc Batranii ca unui pustnic Dumnezeu i-ar fi cerut, drept osteneala, sa impinga in toate zilele vietii lui o stanca mare, aflata langa bordeiul sau. i multime de ani s-a nevoit insinguratul monah tot impingand la acea piatra, din rasarit si pana in apusul soarelui, dar stanca nici c-a miscat-o vreun deget. Istovit fiind de la o vreme, potrivnicul diavol i-a adus numaidecat si gandul zadarniciei ostenelilor sale. Deci s-a rugat atunci monahul, iar mai pe urma L-a intrebat pe Dumnezeu unde a gresit de nu s-a miscat din loc acea piatra i pentru ruga lui staruitoare, Domnul i-a adus aminte ca ascultarea lui fusese sa impinga piatra, nicidecum s-o urneasca din loc! Deci truda lui n-a fost nicicand zadarnica, pentru ca, tot impingand piatra, bratele si tot trupul i-au devenit mult mai puternice!Adevarat, nu ai miscat stanca, insa tu nu trebuia decat s-o impingi! Eu sunt Cel care voi muta acum piatra, pentru ascultarea ta! i stanca a plecat la vale, dupa cum a fost cuvantul Domnului!Traim intr-o lume in care stancile ne sunt mai mereu la indemana. Nu de putine ori ne lovim, tot mai greu, de impietrirea celor apropiati ai nostri, de indiferenta si obtuzitatea absurda la auzul de Dumnezeu a semenilor nostri, chiar de ura cu care unii din cei din proxima noastra vecinatate o manifesta la intalnirea cu Cuvantul lui Dumnezeu. De multe ori Lucrarea Oastei Domnului a reusit sa miste pietre, sa imblanzeasca stanci, sa despietreasca suflete si sa le aduca in lupta pentru cucerirea Imparatiei lui Hristos. Citim si lacramam a bucurie si recunostinta pentru vremurile acelea dintai, in care multimi intregi se inrolau in Oaste, crasmele erau inchise rand pe rand, bisericile erau aprinse de focul viu al Duhului revarsat peste credinciosi, taranimea invata sa citeasca, cu nesat, pe filele Scripturii, iar fronturile gemeau de frati. Erau clipele de aur ale acestui suvoi binecuvantat ce cuprinsese intreaga Romanie Mare, ce se dezlantuise cu putere multa peste Neamul nostru atat de incercat...