Am murit… ca să trăiesc
Caci eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc pentru Dumnezeu. (Galateni 2, 19) Orice viata se naste dintr-o moarte, si fara o moarte nu exista nici o viata. rauntele de grau daca nu moare ramane singur, dar daca moare aduce multa roada. Pana nu moare noaptea, nu se poate naste ziua. []Caci eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc pentru Dumnezeu. (Galateni 2, 19)Orice viata se naste dintr-o moarte, si fara o moarte nu exista nici o viata. rauntele de grau daca nu moare ramane singur, dar daca moare aduce multa roada.
Pana nu moare noaptea, nu se poate naste ziua. Pana nu moare iarna, nu se naste primavara. Pana nu moare firea veche, nu se naste firea cea noua. Pana nu moare omul firesc din noi, nu se poate naste omul duhovnicesc. Altoiul nobil nu creste pe trunchiul unui pom care are lastari salbatici. El creste numai atunci cand orice lastar vechi este starpit, rupt si indepartat.
Toata taina mantuirii noastre sta in puterea si statornicia cu care noi luptam neincetat sa omoram firea noastra cea veche, pentru a trai in noi firea noastra cea noua. Daca noi am murit cu Hristos prin Botez este ca sa traim acum cu El prin credinta (Col 2, 12). Daca am murit pentru lume, in clipa predarii noastre in slujba lui Hristos, este ca acum, dupa predarea aceasta, sa traim zi de zi si clipa de clipa, pana la moarte, pentru El si slava Lui. Daca am luat hotararea sa intram in Oastea Domnului Iisus, am facut acest lucru iesind din gloata lui satan, spre a-L urma pe Hristos.
Cine, lasand o hotarare rea, nu se tine tare de cea buna, si, lasand o cale rea, nu urmeaza statornic calea cea buna, si, lepadandu-se de satan, nu se uneste strans cu Hristos, si, murind pentru lume, nu traieste cu toata evlavia fata de Dumnezeu, acela in curand va ajunge din nou acolo de unde a plecat, ba inca si mai rau. Dupa cum este scris: i omul acela ajunge de sapte ori mai rau de cum fusese la inceput (Lc 11, 24-26).
Cu lucrurile mantuirii nu-i de glumit.
Cu Sfantul Cuvant al lui Dumnezeu fiecare din noi trebuie sa stim sa umblam cu toata teama, evlavia si seriozitatea. Daca Dumnezeu S-a indurat fata de noi ca sa ne aleaga pentru mantuire, acest har este nespus de mare si cutremurator. O data ce am devenit partasi ai harului acestuia, noi trebuie sa o rupem cu pacatul, in chip cu totul hotarat, apoi sa traim cu toata frica de Dumnezeu in dreptate, cumpatare si evlavie, lucrand neincetat si asteptand fericita noastra nadejde, aratarea Slavei Marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor Iisus Hristos (Tit 2, 11-13).
Avem cu Hristos un legamant cu Hristos avem acest legamant. Cu Dumnezeu am pus juruinta aceasta si Duhul Sfant a pecetluit-o Cum sa mai scapam noi, daca vom fi nepasatori fata de mantuirea aceasta cutremuratoare? Cum sa nu fim noi alungati in cel mai fioros infern, cand nesocotim si dispretuim pe Dumnezeu, intorcandu-I spatele, dupa ce El i-a pus semnatura de sange a Fiului Sau pe acest document zguduitor? (Evr 2, 3; 10, 26-31). i cum sa mai fim dezvinovatiti daca ne-am calcat legamantul cel mai sfant?Noi am murit fata de lume, nu ca sa zacem ca...
Pana nu moare noaptea, nu se poate naste ziua. Pana nu moare iarna, nu se naste primavara. Pana nu moare firea veche, nu se naste firea cea noua. Pana nu moare omul firesc din noi, nu se poate naste omul duhovnicesc. Altoiul nobil nu creste pe trunchiul unui pom care are lastari salbatici. El creste numai atunci cand orice lastar vechi este starpit, rupt si indepartat.
Toata taina mantuirii noastre sta in puterea si statornicia cu care noi luptam neincetat sa omoram firea noastra cea veche, pentru a trai in noi firea noastra cea noua. Daca noi am murit cu Hristos prin Botez este ca sa traim acum cu El prin credinta (Col 2, 12). Daca am murit pentru lume, in clipa predarii noastre in slujba lui Hristos, este ca acum, dupa predarea aceasta, sa traim zi de zi si clipa de clipa, pana la moarte, pentru El si slava Lui. Daca am luat hotararea sa intram in Oastea Domnului Iisus, am facut acest lucru iesind din gloata lui satan, spre a-L urma pe Hristos.
Cine, lasand o hotarare rea, nu se tine tare de cea buna, si, lasand o cale rea, nu urmeaza statornic calea cea buna, si, lepadandu-se de satan, nu se uneste strans cu Hristos, si, murind pentru lume, nu traieste cu toata evlavia fata de Dumnezeu, acela in curand va ajunge din nou acolo de unde a plecat, ba inca si mai rau. Dupa cum este scris: i omul acela ajunge de sapte ori mai rau de cum fusese la inceput (Lc 11, 24-26).
Cu lucrurile mantuirii nu-i de glumit.
Cu Sfantul Cuvant al lui Dumnezeu fiecare din noi trebuie sa stim sa umblam cu toata teama, evlavia si seriozitatea. Daca Dumnezeu S-a indurat fata de noi ca sa ne aleaga pentru mantuire, acest har este nespus de mare si cutremurator. O data ce am devenit partasi ai harului acestuia, noi trebuie sa o rupem cu pacatul, in chip cu totul hotarat, apoi sa traim cu toata frica de Dumnezeu in dreptate, cumpatare si evlavie, lucrand neincetat si asteptand fericita noastra nadejde, aratarea Slavei Marelui nostru Dumnezeu si Mantuitor Iisus Hristos (Tit 2, 11-13).
Avem cu Hristos un legamant cu Hristos avem acest legamant. Cu Dumnezeu am pus juruinta aceasta si Duhul Sfant a pecetluit-o Cum sa mai scapam noi, daca vom fi nepasatori fata de mantuirea aceasta cutremuratoare? Cum sa nu fim noi alungati in cel mai fioros infern, cand nesocotim si dispretuim pe Dumnezeu, intorcandu-I spatele, dupa ce El i-a pus semnatura de sange a Fiului Sau pe acest document zguduitor? (Evr 2, 3; 10, 26-31). i cum sa mai fim dezvinovatiti daca ne-am calcat legamantul cel mai sfant?Noi am murit fata de lume, nu ca sa zacem ca...
