Mantuitorul nostru Iisus Hristos spune: Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si Sa-mi urmeze Mie (Marcu 8, 34). Toti sfintii care au vrut sa-I urmeze lui Hristos si-au asumat crucea de buna voie si in moduri diferite. Unii si-au asumat crucea muceniciei, unii a ascezei, altii a []Mantuitorul nostru Iisus Hristos spune: Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si Sa-mi urmeze Mie (Marcu 8, 34). Toti sfintii care au vrut sa-I urmeze lui Hristos si-au asumat crucea de buna voie si in moduri diferite. Unii si-au asumat crucea muceniciei, unii a ascezei, altii a postului, a infranarii patimilor; intr-un cuvant: Crucea nevointei, precum cuviosii pustnici, ca preacuviosii sau preacuvioasele maici, care s-au retras cu totul de lumea aceasta desarta si s-au unit deplin cu Dumnezeu. Altii au urmat crucea chiar prin mucenicie, si la propriu si la figurat.

Ne punem intrebarea: De ce unii sfinti au patimit intr-un fel, iar altii in alt fel? Dumnezeu i-a dat fiecaruia crucea in mod diferit, dupa putinta fiecaruia. Adica, altii au avut taria si puterea de a suferi trupeste chinurile muceniciei, fiind batuti, batjocoriti, chinuiti, omorati pentru numele lui Hristos. Ii avem exemplu pe Sfintii 40 de Mucenici din Sevastia, pe Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, pe Sfanta Mare Mucenita Ecaterina, Sfantul Mucenic Efrem cel Nou, Sfantul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava si multi altii. Altii au suferit alt fel pentru Hristos, o altfel de mucenicie, putem spune. In primul rand, se socoteste mucenicie rabdarea tuturor ispitelor venite de la diavol, de la trup si de la lume, fara nicio cartire, impotrivire, ci multumind totdeauna lui Dumnezeu pentru toate. De pilda, pustnicii care vietuiesc in pesterile si crapaturile pamantului duc o lupta acerba, cot la cot cu diavolul, fata catre fata, dar biruiesc cu Numele lui Hristos si astfel se fac mostenitori ai Imparatiei Cerurilor. Pentru ca Mantuitorul zice: Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui (Matei 24, 13), deoarece rabdarea este imbinarea tuturor virtutilor.

Sfintii sunt casnicii lui Dumnezeu, prietenii Lui. Ei mijlocesc pururea inaintea tronului lui Dumnezeu pentru noi, cei de pe pamant. Sfintii sunt cei ce au bineplacut lui Dumnezeu, au fost si ei ca noi, oameni cu slabiciuni, au fost oameni cu caderi, dar care s-au ridicat cu ajutorul harului lui Dumnezeu, pentru ca viata lor a fost o viata de pocainta si rugaciune. Dar omul care se pocaieste nu observa de indata roadele rugaciunii. Aceasta randuieste darul lui Dumnezeu, in taina, spre folosul omului, deoarece omul cade foarte repede in parerea de sine. Sfantul Vasile de la Poiana Marului zice: Viata duhovniceasca nu inseamna in a nu cadea, ci a cadea, a te ridica si a primi harul dumnezeiesc . El aceasta o spune in cartea Introduceri in Rugaciunea lui Iisus si isihasm , unde cel ce se nevoieste cu Rugaciunea lui...