Se lasa inserarea si-n blandul asfintit, chemarile de clopot coboara linistit e-atata sfanta pace prin vai si peste sat si tainice indemnuri ma cheama la-nchinat. Un glas ceresc sopteste in sufletul meu iar sa merg sa-mi plec genunchii sa pling langa altar. Sa mergem la Vecernie, imi chem truditul gand sa cerem indurarea Parintelui Preabland []Se lasa inserarea si-n blandul asfintit,chemarile de clopot coboara linistite-atata sfanta pace prin vai si peste satsi tainice indemnuri ma cheama la-nchinat.

Un glas ceresc sopteste in sufletul meu iarsa merg sa-mi plec genunchii sa pling langa altar.

Sa mergem la Vecernie, imi chem truditul gandsa cerem indurarea Parintelui Preablandsi peste tot amarul ce-n suflet am adussa cerem indurarea Preabunului Iisus.

Si pasii grei ma poarta, sfiosi si osteniti,sa cad in fata Celui ce-ajuta pe truditi.

Rasuna incaperea sfintitului Lacasde zgomotul caderii truditului meu pasmi-aprind sfios lumina si cad langa altar,plangind cu lacrimi calde, ma rog sfios si rar.

In fumul de tamiie, in plansul de luminiatat de bland e Domnul, incununat de spinidin chipul care-atirna pe vechiu-i conostascand ruga mea se-nalta si tremura in glas. Asculta Doamne plansul umilului Tau sclav,mi-e inima ranita si sufletul bolnavas vrea in mine iarasi iubirea Ta s-aprindca para lumanarii ce arde palpaind.

Si-n inima-nghetata caldura Ta s-o strangcu lacrimi calde pururi, la Crucea Ta sa plangsi-ngenuncheat nainte-Ti Preabunul meu Stapan,in sfinta ascultare de Tine sa ramanca Tu sa-mi mangii dulce in orisice necaza-mele rani din suflet si plans de pe obraz.

Sunt Doamne ca o frunza desprinsa de pe ramsi Bun ca Tine-n lume pe nimeni nu mai amauzi-ma Iisuse, cand mainile-mi intindsi lacrimile vale pe-obraji mi se preling!Traian Dorz, din Cantari uitate