„ÎMBRĂCAŢI-VĂ CU DRAGOSTEA”
Daca ieri mi-ar fi zis cineva: Te duci maine aci, la nunta la Simeria, ca doar e aproape, la noua kilometri? , cred ca as fi fost in stare sa raspund de o mie de ori: Nu pot! Nu pot! . Cum sunt aici, numai Domnul stie slavit sa fie Numele Lui!M-am uitat aici la cuvintele Sfantului Apostol Pavel: Mai presus de toate, imbracati-va cu dragostea, care este legatura desavarsirii . Nu stiu, gan ditu-m-am vreodata sau niciodata: cum sa te imbraci sa te imbraci cu dragostea? Ca-i legatura a desavarsirii. Nu spune ca-i o haina a desavarsirii, cu care te ai putea imbraca. Ci este o legatura a desavarsirii. i imediat mi-a venit in gand cuvantul de la sfanta biserica ce zice asa, la marile praznice: Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si-mbracat. Aliluia! . Deci iata, iata haina! Caci El este dragostea noastra. El este iubirea noastra. Domnul Iisus este puterea, lumina, harul nostru, totul nostru.
Fratilor dragi si surori scumpe, imbracati-va cu dragostea. Deci poate si dragostea sa fie o haina, pentru ca dragostea insasi este Hristos. i acolo, la biserica, zice asa: Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si-mbracat . V-ati imbracat in Hristos. Deci a te imbraca in Hristos sau a te imbraca in dragoste e una si aceeasi lucrare, acelasi lucru.
Mi-a fugit gandul departe, departe, cu vreo doisprezece ani in urma. Eram la o nunta. Nunta s-a facut in 17 februarie si era frig. Nunta s-a tinut la noi in curte, ca era o fiica a mea cea care se marita. i doi frati (unul e prezent aci si unul a plecat la cele vesnice) se tineau de capul meu si ziceau: Cum vrei sa faci tu nunta acuma iarna, in 17 februarie, sub cerul liber? Ca tu ai niste casute mici unde [vor incapea], ca lumea o sa vina? () De ce ai invitat tara intreaga? Zic: Eu n-am invitat pe nimeni. Cum n-ai invitat? Ca toata tara vrea sa vina! Dragii mei, eu n-am invitat pe nimeni. Daca ma acuzati ca am invitat, atunci admit ca am invitat vreo douazeci de persoane. Or, pentru douazeci de persoane am loc in casa. Dar [atat de multi] nicidecum eu n-am invitat. i atunci, dragii mei, a venit lumea si am mers la biserica. Preotul care i-a cununat pe copiii mei (caci acum ai mei sunt, ginerele fiind din Moldova), parintele de-aici din Simeria, de la biserica de la sosea, a tinut o predica dupa nunta. Atata stiu ca plangea. Cand vorbea, plangea. i in mijlocul nostru se gasea o femeie din Moldova. A venit din curiozitate, sa vada Ardealul si sa vada si o nunta a ostasilor. i atunci a stat si a ascultat. S-a uitat la preot ca plangea.
Dupa ce s-a dus acasa, se intalneste cu pastorul de la ea din comuna, cu preotul, care-i zice: ato, ce-ai facut? Am auzit ca si dumneata te-ai stricat de cap de cand te ai dus in Ardeal! Te-ai dus in Ardeal sa vezi Ardealul, sa vezi o nunta trebuia sa ai grija! Parinte draga, stiti cine m-a innebunit pe mine de cap? Un preot ca dumneata! Care tinea predica plangand. i a intrebat-o: Ce s-a intamplat cu dumneata? Ce s-a intamplat acolo? Uite, iti spun adevarul: cand l-am vazut pe preotul acela si l-am ascultat ce frumos a vorbit, cum ii indemna pe oameni sa se hotarasca pentru Dumnezeu, plangand, atunci eu am simtit, din calcaie si pana in creier, ca un curent electric ca se urca si se coboara si iar se urca, si iar se coboara. i atunci am zis catre satana: Adio pe veci! Pe veci! [Am rupt] orice legatura cu tine! . i a plecat, si i-a dat pace.
Fratilor dragi, hotarati-va pentru Domnul Iisus!...